Sfantul Serafim de Sarov despre dobandirea Sfantului Duh ( CONTINUARE )
			 
			 
			
		
		
		
			
			"Totusi  aceasta nu inseamna ca  Duhul lui Dumnezeu nu era in lume deloc, ci doar ca prezenta Sa nu era  atat de  vadita. Se manifesta doar exterior, si doar semnele prezentei Sale in  lume au  fost cunoscute de oameni. Astfel, de pilda, multe taine legate de  mantuirea ce  va veni a neamului omenesc i-au fost descoperite atat lui Adam cat si  Evei, dupa  caderea lor. Lui Cain, in ciuda lipsei de cinstire si a neascultarii  sale, i-a  fost usor sa inteleaga vocea care purta harul si dumnezeirea,  in  cuvintele  acuzatoare. Noe a  vorbit cu Dumnezeu. Avraam L-a vazut pe Dumnezeu si  ziua Sa  si s-a bucurat (in Ioan 8:56). Harul Duhului Sfant lucrand exterior se  mai  reflecta in toti proorocii Vechiului Testament si in sfintii Israilului.  Dupa  aceea, iudeii au intemeiat scoli prorocesti anume, in care fii  proorocilor erau invatati sa deosebeasca semnele manifestarii lui  Dumnezeu sau a Ingerilor, si sa  distinga lucrarile Duhului Sfant de fenomenele naturale obisnuite, ale  vietii  pamantesti lipsita de har. Simeon, care L-a tinut pe Dumnezeu in bratele  sale,  bunicii lui Hristos, Ioachim si Ana, si nenumarati alti slujitori ai lui   Dumnezeu au avut parte mereu de diferite aparitii dumnezeiesti,  descoperiri, si au auzit  voci, care au fost insotite de intamplari minunate vadite. Cu toate ca  nu cu  aceeasi tarie ca la poporul lui Dumnezeu, prezenta Duhului lui Dumnezeu  a lucrat totusi si in paganii care nu-L cunosteau pe adevaratul  Dumnezeu, pentru ca,  chiar si printre acestia, Dumnezeu a gasit oamenii alesi. De pilda, au  existat  fecioarele-prorocite pe nume sibile, care si-au inchinat fecioria unui  Dumnezeu  necunoscut, dar lui Dumnezeu, Ziditorul lumii, atotputernicul ocarmuitor   al universului, asa cum era conceput El de pagani. Cu toate ca filosofii  pagani au  ratacit si in intunericul necunoasterii lui Dumnezeu, totusi, ei au  cautat  adevarul, care este iubit de Dumnezeu. Din pricina acestei cautari  placute lui  Dumnezeu, ei s-au putut bucura de Duhul Domnului. Se spune ca neamurile  care  nu-L cunosc pe Dumnezeu indeplinesc din fire cerintele legii si fac ceea  ce este  placut Lui (cf. Romani 2:14). Domnul lauda astfel adevarul, caci spune  El  insusi despre acesta, prin Sfantul Duh: "Adevarul din pamant a rasarit si  dreptatea din cer a privit." (Psalmul 84:12[85:11]). 
 "Deci vezi, iubitorul de  Dumnezeu, atat la  sfantul popor iudeu, un popor iubit de Dumnezeu, cat si la paganii care nu-L  cunosteau pe Domnul, s-a pastrat o cunostinta despre Dumnezeu – astfel, fiul  meu, cu o intelegere limpede si rationala a felului in care lucreaza Domnul  Dumnezeul nostru Sfantul Duh in om, si cu ajutorul simtamintelor noastre  launtrice si exterioare, ne putem incredinta ca aceasta este cu adevarat  lucrarea Duhului, si nu o amagire a vrajmasului. Astfel a fost, de la caderea  lui Adam, pana la venirea in lume a Domnului nostru Iisus Hristos, in trup.  
 "Fara aceasta constientizare  perceptibila a lucrarilor Sfantului Duh, care a fost pastrata mereu in firea  omeneasca, oamenii nu ar fi putut sti cu siguranta ca rodul samantei femeii,  care fusese fagaduit lui Adam si Evei, a venit in lume sa zdrobeasca capul  sarpelui. (Facerea 3:15). 
 "La urma, Sfantul Duh i-a  prevestit  Sfantului Simeon, care avea atunci 65 de ani, taina zamislirii  fecioresti si a  nasterii lui Hristos din prea-curata si pururea Fecioara Maria. Dupa  aceea, dupa  ce a trait prin harul Sfantului Duh al Domnului vreme de trei sute de  ani, in cel  de-al 365-lea an al vietii sale, el a grait deschis in templul Domnului:  stia  cu siguranta, datorita darului Sfantului Duh, ca acesta este cu adevarat   Hristos, Mantuitorul lumii, a Carui zamislire si nastere dincolo de  fire, din Sfantul Duh, i-a fost prezisa de un inger, cu 300 de ani  inainte.  
 Si mai a fost si Sfanta Ana, o  proorocita, fiica lui Fanuil, care de la vaduvie I-a slujit Domnului Dumnezeu,  in templul Sau, vreme de 80 de ani, si care era cunoscuta ca o vaduva  dreapta, o slujitoare curata a lui Dumnezeu, prin darurile deosebite ale harului  pe care le-a primit. Si ea a anuntat ca El este cu adevarat Mesia, Care fusese  fagaduit lumii, adevaratul Hristos, Dumnezeu si Om, Imparatul lui Israil, Care a  venit sa mantuiasca pe Adam si intreaga omenire. 
 "Dar cand Domnul nostru Iisus  Hristos a implinit intreaga lucrare a mantuirii, dupa Invierea Sa, a suflat  asupra Apostolilor, a restaurat suflarea de viata pe care o pierduse Adam, si  le-a dat lor acelasi har al Prea Sfantului Duh al lui Dumnezeu de care s-a  bucurat Adam. Dar asta nu a fost tot. Le-a mai spus ca este mai bine, pentru ei,  ca El sa mearga la Tatal, pentru ca daca nu s-ar duce, Duhul n-ar mai veni in  lume. Dar daca El, Hristosul, se duce la Tatal, Il va trimite pe Acesta in lume,  si El, Mangaietorul, ii va indruma pe ei si pe toti ceilalti ce le vor urma invataturile intru  deplinatatea adevarului, si le va aminti tot ce le-a spus El pe cand era  inca in lume. Ce a fost apoi fagaduit a fost "har peste har" (Ioan 1:16). 
 "Apoi, in ziua Rusaliilor,  El le-a  trimis in mod solemn, intr-un vant puternic, Sfantul Duh, in chipul unor  limbi  de foc, care i-au luminat pe fiecare dintre ei, au intrat intru ei si  i-au umplut  de puterea arzatoare a harului dumnezeiesc, care sufla ca si cu roua si  lucreaza cu  bucurie in sufletele care iau parte la puterile si faptele sale (Fapte  2). Si  acest har arzator al Sfantului Duh, care ne este dat noua tuturor, celor  credinciosi in Hristos, prin Taina Sfantului Botez, este pecetluit prin  Taina  Mirungerii pe partile osebite ale trupului nostru, dupa cum este randuit  de  catre Sfanta Biserica, pastratoare vesnica a acestui har. Se spune: "Pecetea  darului Sfantului Duh." Pe ce ne punem noi pecetea, Inaltimea ta, daca nu pe  vasele care contin niste comori foarte pretioase? Dar ce poate fi mai important  si mai pretios pe pamant, decat darurile Sfantului Duh, care ne sunt trimise de  sus, in Taina Sfantului Botez? Acest har al botezului este atat de mare si atat  de indispensabil, atat de trebuitor pentru om, incat nici chiar un eretic nu este  lipsit de acesta pana la moarte; adica, pana la sfarsitul perioadei hotarate de  pronia dumnezeiasca, ca o incercare de-o viata a omului pe pamant, pentru a se  vadi ce va putea savarsi acesta (in timpul acestei perioade care i-a fost daruita  de Dumnezeu) cu mijloacele puterii harului, care i-a fost dat de sus." 
Va continua
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
				Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.  
(Părintele Alexander Schmemann)
			 
		
		
		
		
		
	
	 |