Motto: ,,Trigeu: Nu mi-a ramas decat zbor la cer,la Zeus...Al doilea sclav:Dar la ce? Ce ai sa-i spui? Trigeu: Vreu sa-l intreb ce ganduri are pentru sarmanii greci si ce ne-a harazit...Al doilea sclav: Si de nu vrea...Trigeu: Il dau in judecata si il acuz ca ne-a vandut la persi!"(,,Pacea"de Aristofan)

Theo nu iti ascund faptul ca si eu,la randul meu,nu evit sub nici o forma cercetarea istorica sau chiar abordarea critica.Le consider pe ambele,metaforic vorbind, o forma de exorcizare a unor temeri poate,mergand pe ideea ca daca crezi intr-un adevar atunci nu trebuie sa-ti fie teama sa-l confrunti cu nimic ci mai degraba sa fii tu pregatit sa stai in fata unor evidente care pot sau nu sa confirme ceea ce crezi.O asemenea alegere este un drum in care trebuie sa-ti asumi anumite lucruri si sa mergi pana la capat pt ca altfel vei ramine suspendat undeva pe la mijloc,intre jumatati de adevar si spaime,credinta si superstitie,ratiune si bigotism sau mai rau,o confortabila indiferenta calduta dar amagitoare,in care poti trai si cu mai putin cat timp iti alina cumva anxietatile finale.In esenta este un drum singuratic cumva,nu a fost si nu are cum sa fie unul general valabil,nu stiu cat de bun sau de rau este,dar este unul singuratic.Un sfant spunea ca necuratul nu ne afla gandurile decat daca sunt invelite intr-o haina rea,precum ura sau mandria,pentru ca atunci intunericul neavand nimic in lumina isi cheama la el ce este al lui.Daca vei cauta cu inima sincera,chiar prin spini si maracini,chiar infruntandu-te pe tine insuti,atunci exista posibilitatea sa-ti gasesti linistea,pe care toti o cauta.Pe drumul acesta nu poti cere nimanui sa te insoteasca,nu ar fi drept,trebuie sa ti-l asumi singur in totalitate,constient ca pot exista mai multe finaluri si nu toti ajungem la capat.Sau poti renunta la acest fel de drum prin padure noaptea,unde umbrele par vii doar pt ca este noapte,vor disparea cu primele raze,si poti sta cuminte alaturi de altii in fata semineului spunand poate doar povesti dar trezindu-te teafar totusi dimineata.Este alegerea ta prietene,sa stii ca in parabola fiului risipitor fratele ramas acasa nu s-a dus dupa mezinul pierdut sa-l salveze dar nici nu a fost el cel care a stabilit cum va fi el primit de catre Tata.Este drumul tau de intoarcere prietene si doar tu trebuie sa-l parcurgi.Vaya con Dios amigo.

In loc de final,stand amandoi la masa tacerii: ,,Puteri ceresti,ajutati-ma sa nu ma destram,nu ma lasati sa pier sub ochii mei,faceti in asa fel incat sa nu fiu spectator al propriei mele decaderi,ci dimpotriva,sa o combat sau,daca nu,sa mi-o insusesc intreaga,sa ma arunc in ea fara regrete"(Emil Cioran ,,Caiete")