[cezar_ioan]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Frate Ioane,

Înainte să bați ouăle, pune-ți niște întrebări cugetătoare, și anume:

Oare provin de la un animal sănătos?
Ce a mîncat animalul la viața lui? Ghici...
Cît de vechi sînt ouăle, în ce condiții au fost transportate pînă la magazin?
E bine să consumi ulei încins?
Ai putea înlocui omleta cu altceva mai puțin dăunător?
Cum se numește atunci cînd un animal elimină în mod natural un ou? Parcă avea o denumire științifică...

Bune îndemnuri! Mulţumesc, printre altele mi-ai adus aminte de bunica. Şi ea mă învăţa la fel când aveam 3 ani. Nu strică, totuşi, o reamintire.

Florine, eu cu dietele de pe aici n-am nimic în principiu. Bine este să mănânce omul cât mai sănătos şi mai ponderat. Dovada sunt eu însumi, ca să trec la argumentul cel mai solid, că nu găsesc un argument mai zdravăn decât propria mea experienţă privind alimentaţia.
Hai să ne lămurim odată pentru totdeauna asupra cestiunii, aşa încât şi Alin şi Ovidiu (îi amintesc întrucât îmi pare că am avut ceva dezacorduri pe tema alimentaţiei şi aş vrea ca ei să nu rămână cu o impresie greşită, una care nu mă caracterizează, despre poziţia mea privind alimentaţia):
- nu am fost niciodată gras, cel puţin de la 14 ani când mi-au fost atent şi constant monitorizate datele biologice (întrucât am făcut liceul militar şi ceva şcoală militară) raportul dintre greutatea şi înălţimea mea a fost cam aşa: 1,80 m şi aprox. 70 kg. Când făceam atletism de performanţă ajunsesem la 67-68 kg.
- în prezent am 1,79 şi 67 kg
- consum o masă principală pe zi (de obicei la prânz, uneori dimineaţa), bogată în legume şi fructe, dacă se poate cu iaurt; uneori aleg lapte şi puţină carne
- de două ori pe săptămână consum un ou sau două, cel mult; uneori trece o lună fără să apelez la serviciile ouătoarelor
- vara mănînc zilnic supă sau ciorbă de legume, salate cât cuprinde, brânză, fructe la greu, orice gen de fructe (inclusiv de pe jos, murdare, pe la ţară, ca în copilărie...)
- nu pot mânca mai mult de un şniţel pe săptămână, nici măcar iarna, întrucât mă simt rău; probabil că ficatul meu nu iubeşte prea mult carnea prăjită, uleiurile etc.
- consum peşte - fiert, prăjit sau fript, de două-trei ori pe lună
- evit dulciurile, gen prăjituri, ciocolată şi creme, de care îmi e cam silă, greaţă...

Acest tip de dietă m-a ţinut sănătos toată viaţa, în orice caz fără probleme digestive sau alte treburi metabolice. Mi-a dat şi putere cât să pot munci fizic şi să studiez etc.

Am observat că în perioada când practicam sistematic rugăciunea îndelungată, ajunsesem să mănînc mai puţin şi mai vegetarian, ca de la sine. Nu făceam un efort aparte, îmi ascultam, doar, corpul.

Întotdeauna am respectat pe de o parte cerinţele corpului iar pe de alta recomandările medicului (în general, pentru o viaţă sănătoasă ori în particular la caz de boală).

Ţin mult la vorba din bătrîni care zice să mâncăm cu moderaţie.
Nu mă ridic de la masă cu stomacul plin, niciodată. Pur şi simplu niciodată, în ultimii 30 ani cel puţin, nu m-am ridicat de la masă cu burta plină, cu râgâituri ori alte manifestări.

Ca urmare, discuţiile care înalţă castele de detalii superelaborate pe tema hranei, mie mi se par aiurea (chiar pătimaşe) şi îmi sugerează o anumită înclinare spre bizarerie (ceva mecanism de apărare pe acolo, în loc de confruntare cu cine ştie ce probleme emoţionale şi dezvoltare de abilităţi acolo unde e vădită lipsa...).
Când, însă, omul e bolnav, înţeleg să aibă o dietă aparte, cea recomandată de medic.