[vsovivivi]

Dacă ne amintim de Iov o să vedem că satana a încercat să-i schimbe sensul, brusc, a vrut să-l revolte împotriva Domnului adică să-l satanizeze.

Dacă ne amintim de cel căruia i-a înflorit ţarina, sau i-a rodit din belşug de nu-i mai încăpea în hambare, pricepem că el era fericit că de-acum, o vreme îndelungată, poate să se puie pe tânjală, adică poate profita de toate poftele şi plăcerile cu nepăsare, deci iată înnebunise de la prilejurile ispitelor din minte care acum puteau fi puse în practică pe bază de afaceri cu roade, deci înnebunise de la bogăţie şi de la merite personale închipuite şi astfel iată că se oprise din mersul cel drept pe cale.

Acuma, creştinul nostru cel de toate zilele, de obicei el e invers pe cale mergând aiurea cu multă îndărătnicie şi încăpăţânare şi multă râvnă şi ambiţiei, adică merge îndărăt crezând că merge înainte, şi merge în jos crezând că merge în sus.

Practic, el este un nebun satanizat căci în general stă pe cale, iar când se porneşte, el se porneşte în sens contrar crezând că urcă... şi astfel ajunge şi el în întunericul morţii din mormânt, adică în făţărnicia cea mai perversă şi vicleană, în făţărnicia din toate bisericile gLumii ca o haină pecetluită cu nume de Dumnezeu pe ea şi dovedind o râvnă 'jertfelnică' de mare valoare... (însă ascultarea Cuvântului şi răbdarea din dragoste pe cale lipseşte cu desăvârşire)

De ce?

Păi pentru mulţimea de fecioare mândre la care visează, că cică ele or să-l aduleze şi or să-l placă, şi cică el le va face fericite pe toate, şi aşa se alintă toată ziua credulizând şi visând că cică ele îl alintă pentru sex, pentru că e extraordinar, pentru că e bărbat... păi nu aia înseamnă să fii bărbat ci să fii tare în ispite, adică să nu cazi în ele, şi să rabzi până la sfârşit umilinţa.

N-are haină de nuntă creştinul năuc, nu de nunta aia din lume ci e vorba de hainele necesare la nunta Fiului de Împărat, deci prindeţi-l, legaţi-l şi daţi-l afară pe credool!.. căci e corupt şi corupe crezând că fecioarele vor să le corupă el prea-'înţeleptul'.

El chiar crede că fecioarele smerite sunt aşa de alintătoare şi zâmbăreţe pentru ca să le mândrească el.

Aruncaţi-l afară pe fueresul ce se aseamănă urmând fuereţii, aruncaţi-l acolo unde e frigul şi scrâşnirea dinţilor, ca să priceapă odată că e învârtoşat la inimă: el crede ca nebunul că fecioarele îi bat lui apropoul când îl privesc sau îi vorbesc dorind să le violeze, şi din milă o să-l ajute la malahia lui, şi nu-şi dă seama că trebuie refuzat ori de câte ori înţelege asta, deci în loc să spună nu la prilejul ivit el se simte exclus dacă este refuzat şi exclus din priviri sau ceva se face împotriva vrerii lui. El crede că e refuzat de la sex şi se supără şi se întristează. Excludeţi-l ori de câte ori îndrăzneşte! Daţi-l afară, oricât s-ar supăra, nu-l mai alintaţi căci nebunul crede că-i faceţi avansurile pe care el abea le aşteaptă!

Aveţi deci astfel milă de el ca să nu ajungă un creştin fariseu, făţarnic, rînchzaş şi care se alintă crezându-se mare când este privit de fecioare.

Refuzaţi-l când visează să se joace cu fecioarele proaspete din haremul frumuseţilor.

De asta se supără, de asta îi e frică, de asta e disperat, ca nu cumva să fie dat afară de la nuntă... Păi dacă e mare vezspalău ce să caute el la loc sfânt între feciori şi fecioare şi oameni curaţi care iubesc sfinţenia?