[cezar_ioan]

Sunt îndatorat faţă de Cristian pentru iniţiativa de a posta fragmente din cartea despre Sfântul Serafim. O carte pe care o consider din aceeaşi categorie cu "Stareţul meu, Gheron Iosif Isihastul", "Viaţa" cuviosului Paisie Aghioritul, cartea despre Vlădica pe care o pomenise Cristian pe alt topic şi altele asemenea.
Ca şi în "Vieţile sfinţilor", în astfel de scrieri regăsim un accent aparte, fără de care toată lucrarea noastră poate fi de pomană sau pur şi simplu înşelare: accentul pus pe dobândirea Duhului Sfânt. Sau, după pierderea Lui, accentul pus pe căutarea re-dobândirii. Cazul Sfântului Siluan, unic pentru puterea de a descrie drumul prin pustiul părăsirii, până la înfruntarea făţişă a deznădejdii, chiar.
Un text ca acesta postat de Cristian cred că ne este de maxim folos, întrucât mai întâi ne fereşte de câteva pericole:
- iluzia că participarea mecanică la cele bisericeşti aduce mântuirea
- iluzia că nu e pentru oricine dobândirea Duhului Sfânt, ci doar pentru mari sfinţi (o concepţie elitistă, străină duhului Bisericii, străină chemării Domnului pentru toţi oamenii); uitîndu-se că sfinţii, mici sau mari (ce etichete nepotrivite!) au fost cu toţii extrem de umili, de "mici" - prin sărăcia lor cu duhul, prin smerenie
- iluzia că tratatele de teologie şi multa rugăciune şi multa postire sunt totul şi că aduc de la sine mântuirea
- iluzia că bucuriile credinţei se reduc la dulcegile sau amarele trăiri sentimentale la întâlnirea cu o situaţie sau alta din viaţa liturgică
- iluzia că fără Duhul Sfânt avem vreun cuvânt adevărat în gură
- iluzia mortală că ne putem petrece timpul într-un soi de nepăsare, cu conştiinţa liniştită de îndeplinirea "îndatoririlor" bisericeşti; când de fapt nu suntem decât amorţiţi şi impotenţi în faţa problemei mântuirii şi sfinţirii, fără nici o victorie palpabilă, dacă nu am dobândit pe Duhul Sfânt.

Astfel de texte, care arată scopul eforturilor nevoinţelor şi ascezei creştine aici pe pământ, consider că sunt absolut necesare pentru a avea oarecare imagine corectă despre ce vrea să însemne un zvâc real de pocăinţă.