BETIA – CEI CE-SI BEAU MINTEA
34. Grozava expresie si adevarata cuvant cu cuvant. Ne reamintim efectul hormonilor asupra scoartei cerebrale: excita spre poftele genezice. Exact acelasi lucru îl face si alcoolul, sub orice formă si la orice grad de tărie; aprinde mintea spre aceleasi pofte. Nu suplineste însă nici un hormon în rolul său binefăcător, ci pe oriunde trece ameteste, arde si atrofiază. Omoară alte milioane de celule nervoase si fire telefonice. Toate isprăvile se trec la activ, întocmai ca mai sus si se transmit zestre părintească la copii.
Mai grav: dacă prea din tinerete se dedau flăcăii la must, se întâmplă că ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia si vor produce niste celule incapabile de rodire. Se apără si firea pe cât poate: nu ia în spate orice i se încarcă. Chiar dacă se dau la vin mai tîrziu si încă nu scapă de pedepse. Asa de pildă, cercetătorii în chestiune au găsit forme monstruoase de spermatozoizi, avînd ba două capete, ba două cozi, ba alte forme, efecte ale betiei. Betia îsi înscrie urmările pînă si în celula genezică, mică de 60 de miimi dintr-un milimetru.
Ceea ce e dureros e faptul următor: dacă se întâmplă vreo zămislire cu o atare sământă beată, si care-i mai mult siluire decît iubire, urmasul va fi, cu maximă probabilitate, epileptic – boală de nervi fără leac. Aceasta e cu atît mai sigur, cu cât la scârba si spaima bietei mame, se mai adaugă si bruftuluiala cîtorva înjurături de Dumnezeu. Deci, dezechilibru în toate părtile, dezechilibru în mediul umoral, dezastre în patrimoniul erediar, dezechilibru moral, o mai fi având si mama ceva de adaus, dacă nu alta, cel putin spaima ce-o mănâncă, si încă e de ajuns ca să se arate pe lume, în loc de un chip senin, un chinuit de draci si martor la judecată împotriva părintilor săi.
Sfârsitul betivului e sau în sant sau în casa de nebuni; iar sufletul în iad încă de aici. Urmasii lui – nu mai zic nimic, mila mă opreste; totusi, mai am si o milă preventivă, pentru viitor, care mă face să scriu.
Părintele ARESNIE BOCA
|