[vsovivivi]

El ca un ereges mânios pe templu ce locuieşte ca un bellfer în pipăiala cu ochii, în ispită pe ispită crezându-se neispitibil şi infailibil şi umblând el în umbra morţii ca să fie cât mai aproape de prilejuri, se lasă sedus de credulitate, de naivitatea sa cea mai nebună ca prostool crezând că fetelor şi femeilor şi fecioarelor le place să stea..la..fuereţi... ca găinile alergate de cocoş, alea care se împiedică voit, ca să poată fii ele furate mai lesne, şi atunci tu crezând în credinţa ta ca naivul că asta vor ele şi că asta vrei şi tu, atunci deznădăjduit îţi spui că ce să poţi tu face, şi bineînţeles că de aia ca făţarnicool sătul de ascunziş şi de făţărnicie începi şi îţi etalezi toate poftele şi plăcerile perverse şi neruşinate ca o dragoste ascunsă şi frumoasă ca întru sinceritatea pomenirii lor spurcate să le şi faceţi împreună pe păcate potrivind banchetul după ureche, după modă, după artă, după ştiinţa gLumii distractive, deci exact precum actorii se prefac perfect că nu se prefac şi fraierii îi cred căci sunt sinceri tot aşa şi făţarnicool e sincer arătându-şi la timpul potrivit al prilejului ivit pofta şi plăcerile de păcate descătuşate pentru ca să le facă şi ea împreună cu el. Râncezaşul rânchezeştie la gLume ca lupu' la lună căci se crede armăsar alb.

Şi astfel devine el un adulator de idoli, un mare ereges mânios şi rânchzaş care cere semne şi dovezi ca sfinţii în timp ce în ochiul său cel drept şade stâlpul de telegraf telefon radio, stâlpul caznelor căci până şi desfrânatele şi tâlharii criminali pricep vremurile şi aşa se întrece el satisfăcând şi hrănind pe satana din el şi din apropiaţi: egoismul lacom, răpirile desfrânării, făţărnicia şi sinceritatea păcătuirii altruiste, răutatea vicleană şi necruţătoare în sadismul ei pervers, ca la final să stea şi el... în ispită ca un 'înţelept', căci iubirea de sine egoistă şi doritoare de măriri mincinoase de sine se mituie cu valoarea sa, cu vedetismul, cu grozăvia închipuindu-se ca beroul că este un înţelept, când defapt el ştie ca ştiinţificool năravul pătimaş al cunoaşterii şi a răului căci a mâncat mereu şi din rodul păcatului ca să ştie şi ca să-şi deschidă poftochiul său cel neascultător şi răzvrătit răzbunându-se întotdeauna viceversa... adică nefiindu-i milă de Dumnezeu şi de mărgăritarele Lui exact ca porcool cel mai dulce.

Asta păţeşte, se zămisleşte din fărădelegi ca să fie născut în păcate de mamonan, crezând că astfel este duhovnicesc şi drept pe deasupra, văzându-se el pe sine plin de râvnă şi jertfelnicie... însă e deşertică fiindcă niciunul din cei vi şi drepţi nu sunt credincioşi înaintea Ta, a Domnului, în taină sfântă.

Deci dacă nu păzeşti Cuvântul şi nu ţii la curăţie atunci pentru ce vorbeşti despre sfinţenia Domnului?.. ca să excelezi în lăudăroşenia făţărniciei?.. sau ca să priveşti proastele cum stau privind îndărăt ca găinile ca să fie jumulite de fuerţii sinceri pentru păcate ce se cred eregi mânioşi fiindcă ei pretind că ei nu sunt ascultaţi?.. că doar ce le pasă lor de fiica Sionului?

''Au doare, doare rău... ustură.