[MariS_]

Se spune ca la un batran avva au venit multi ucenici dornici sa creasca duhovniceste. Batranul le-a spus ca exista doua cai: calea cautarii adevarului si calea invatarii iubirii, si i-a intrebat pe care vor sa o urmeze. Unii au raspuns ca vor sa mearga pe calea cautarii adevarului, altii pe calea invatarii iubirii. Bine, a zis batranul si i-a despartit in doua tabere si celor din prima categorie le-a adus o colectie de carti si le-a spus sa caute acolo adevarul. Apoi le-a adus si celorlalti tot o colectie de carti si le-a zis, la fel, sa invete din ele iubirea. Dupa un an de zile a venit sa vada rezultatul: pe cei din tabara adevarului i-a gasit certandu-se intre ei, etichetandu-se unii pe altii, fiecare crezand ca el a inteles "corect" adevarul absolut, iar pe ceilalti considerandu-i in greseala sau chiar mai rau, in erezie. Pe cand ceilalti, cei ce au cautat iubirea, i-a gasit linistiti si cooperanti, ajutandu-se intre ei sa inteleaga mai bine textele, lucrau cu totii si se respectau intr-o atmosfera calda si cu multa pace. Batranul i-a intrebat atunci: de ce cautarea Adevarului aduce multa cearta si de ce cautarea iubirii aduce buna pace si respect reciproc? S-au gandit unii ca poate cartile au fost de vina, dar au constatat ca aceleasi carti au fost date si la unii si la ceilalti. Atunci batranul le-a zis: adevarul l-ati cautat cu mintea, cu ratiunea, pe cand iubirea ati invatat-o cu inima. Mintea devine orgoliasa, trufasa, cand crede ca detine adevarul, pe cand inima devine mai buna atunci cand invata iubirea.
Bucurii!