Citat:
În prealabil postat de MariS_
Da, asa e, sa invatam sa iubim ca si ei si atunci vom si cuvanta la fel ca ei, caci cuvantul lor avea putere tocmai pentru ca venea din adancul iubirii pentru Domnul si pentru semeni.
|
Adevarat , adevarat frate !
Precum spunea cineva :Sfinții iubeau total, fără convenții sau restricții, pe toți oamenii, plângeau pentru suferințele tuturor, așteptau mângâierea celorlalți, înțelegeau pedagogia Crucii și a Învierii din fiecare gest. Pentru ei orice cuvânt era o rugăciune, orice înălțare a mâinii era o binecuvântare și orice tăcere era un suspin. În pruncia inimii lor, se alăptau de la Sânul de iubire al lui Dumnezeu, dăruind frumusețe și înțelegere lumii. Trebuie să învățăm din nou că și pe noi ne iubește Cineva, mai presus decât cerurile, care nu așteaptă de la noi decât să simțim iubirea Lui și să ne umplem viața de lumină. Indiferent de refuzurile pe care le primim, suntem undeva mai presus decât oriunde pe pământ și anume adânc pironiți în inima lui Dumnezeu, acolo unde nimeni din cer și de pe pământ nu ne poate desființa.
Ce poate fi mai minunat, mai desfatator decat iubirea de aproapele ?
A iubi este o fericire, a ura este un chin.
Toata Legea si prooroci, stau in iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele (Mt. 22, 40).
Iubirea catre aproapele este calea care duce la iubirea catre Dumnezeu, caci Hristos a binevoit a se imbraca tainic in fiecare aproape al nostru, iar in Hristos este Dumnezeu ( 1 Ioan).
Doamne ajuta !
