Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
E frumos și Adrian, însă mă cheamă Cristian :)
Îmi pare că iar discutăm paralel. Pentru că nu era vorba despre relativizarea dogmelor.
Este vorba despre limite. Din punctul ăsta de vedere, există o viziune care, pornind de la dogme și aplicând o înțelegere mecanicistă limitează foarte mult accesul oamenilor la dumnezeire, și mai există una care, văzând în dogme un izvor nesfârșit de cunoaștere, nu limitează, ci deschide, considerând că limitele nu sunt proprii dumnezeirii.
|
Chiar m-am gandit sa nu mai gresesc numele si tot Adrian ti-am spus.
Si aceasta e relativizare, de fapt la asta m-am si gandit. Mai rar scriitotii care au si o gandire modernista sa se gandeasca sa schimbe dogmele in forma lor, pentur ca isi dau si ei seama ca invatatura ii contrazice. Asa ca incearca sa le faca laxe, sa le schimbe intelesul, exact la asta ma refeream cand spuneam de ecumenism. Toata aceasta munca se face cu un singur scop, ca in cadrul lor sa intre si celelalte culte. Si ca adevarul sa nu mai fie un adevar, ci o parere subiectiva, un adevar relativ. Si astfel oamenii sa-si piarda credinta, sau sa aiba o credinta confuza, relativa.
In niciun caz Parintele Staniloae nu relativizeaza adevarul de credinta, pasajul se refera la altceva, nu la dogmele fixate de Sfanta Biserica. De exemplu vorbeste de dragostea dintre Tata si Fiu, sau alte lucruri.
Nu exista sfinti care sa afirme vreo invatatura diferita. Aceea ori e considerata greseala, atunci cand s-a facut din nestiinta, ori au fost condamnati ca eretici. Citeam de curand despre marturisirea Patriarhului Dositei al Ierusalimului, facuta in 1672 si numita "Pavaza ortodoxiei". Era un raspuns la o marturisire calvinizata atribuita Patriarhului Kiril Lukaris (nu se stie daca el a scris-o). Patriarhul Dositei a folost un cuvant luat de la catolici, transubstantierea. Pentru acest singur cuvant s-au pornit controverse, s-a facut o comisie teologica sa il studieze si pana la urma au constatat ca e echivalentul cuvantului ortodox, deci nu era o greseala. Sau in cazul marturisirii sfantului Petru Movila, a scris despre ceva intermediar intre Iad si Rai asemanator Purgatoriului, dar fara curatirea prin foc ca la catolici si inca ceva gresit si Sinodul din Kiev a respins marturisirea, apoi a fost corectata si aprobata de Sinodul de la Iasi. Nu exista nimic pus la intamplare, nici macar un cuvant, toata dogma reflecta revelatia. Un singur cuvant schimbat, de exemplu "de la Fiul" si se schimba aproape toata invatatura. O singura invatatura gresita, un singur cuvant (bineinteles ca nu se refera la aceeasi intelegere, ci la schimbarea invataturii) este erezie si e condamnata cu anatema.
E adevarat ca in ultimii 100 de ani au aparut si scriitori bisericesti care vor sa adapteze invatatura de aproape 2000 de ani la cea ecumenista venita de la protestantii din America. Unii vor sa schimbe chiar invatatura (de exemplu au fost teologi care au sustinut Filioque), dar cei mai multi nu fac asta, ci o reintereteaza, sa fie laxa. Si astfel ajunge ortodoxul un fel de ortodoxo-protestant, prin prisma credintei.
Dar invatatura Bisericii, care este Revelatia de la Dumnezeu, nu se va schimba niciodata, oricat ar incerca unii. Este aceeasi pentru toti credinciosii, vitala pentru mantuire.
P.S. Discutia despre cine se mantuieste e ceva in plus, sa spunem ca nu o includem, desi pana la urma la asta se reduce toata invatatura, la conditiile mantuirii.