Un batran intelept avea patru discipoli si s-a gandit, intr-o buna zi, ca ar trebui sa-si aleaga pe unul care sa continue calea sa. Ii cheama la el si-i intreaba pe fiecare: spuneti-mi voi ce e viata asta? S-au gandit ucenicii ce s-au gandit si primul care raspunse, zise: - pai eu am ajuns la concluzia ca viata asta e numai provocare si noi trebuie sa luptam sa facem fata tuturor provocarilor. Mda, nu-i rau, zise batranul. Al doilea raspunse ca si el a ajuns la o concluzie, dar diferita de cea dinainte, si anume ca viata e suferinta si ca doar mila mai poate face ceva. Mda, e adevarat ce spui si tu, zise batranul. Cel de-al treilea zise ca viata inseamna ordine si libertate, iar ratiunea e cea care poate sa o cunoasca. Da, si tu spui adevarul, zise batranul intelept. Ia sa vedem ce zice si ultimul dintre voi. Ultimul discipol raspunse cu sfiala: poate spun o prostie, dar mie mi se pare ca viata e .. minune .. si nu ma pot opri sa nu ma bucur!
(pe care l-a ales batranul ca urmas al sau nu mai stiu .. sau poate nici nu are importanta .. sau poate ca doar am uitat ..)
Bucurii!
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
|