Păcătuim, Florine, păcătuim... Cu voie și fără voie, în conștiință și, lucrul de care mă tem foarte, în adîncul inimii...
Fii liniștit: păcătuim tot timpul. Creștini fiind. În fine, mă limitez doar la mine să nu judec pe alții: păcătuiesc tot timpul, eu sunt sigur.
Poate acum devine mai limpede cam care e raportul între creștinismul nostru și Mila Domnului...:)
P.S. Ce avantaj îți aduce gândul că fiind creștini păcătuim mai puțin? Eu îți propun tocmai contrariul: fiind creștini, să luăm cu mai multă putere aminte la păcatele noastre reale. Că Duhul tocmai pentru asta pune Lumina în noi: să ne vedem păcatele mai bine decât fariseii, să ne silim totuși să nu mai păcătuim, măcar cu fapta dacă mai adînc e mai greu și astfel, prin har, să ajungem cândva la oarecare curăție a inimii, prin Mila lui Dumnezeu. Sau măcar să ne găasească ceasul din urmă la rugăciunea de cerere a iertării păcatelor noastre cele necontenite.
Zic și io, chestie de preferință subiectivă, nu fie cu supărare...:)
http://www.youtube.com/watch?v=V_ieF7G-WJI
P.P.S. Treaba cu "gîndind sincer și obiectiv" m-a lăsat fără replică. Când ai puțin timp liber, te rog să mă lămurești și pe mine în ce constă "gândirea sinceră" și, mai ales, "obiectivă". Ca subiect uman îți cer, ca om cu onestitate în curs (veșnic) de reparare, îți cer.