Nepăsarea sau nesimțirea?
Pentru a păcătui, omul întoarce spatele lui Dumnezeu, cade în lene, amorțire...
Neștiința nu este nici ea o problemă exclusivă a rațiunii; deșertăciunile lumii care își au cuibar în mintea creștinului nu o lasă deloc să primească învățătură din Scripturi, să-L descopere în poruncile Sale, cum îndemna același Marcu Ascetul, inspirându-se din Sf. Ioan Evanghelistul (I In. 3: 24); ca atare, se impune ca primă necesitate curățirea ochiului minții, care să ducă la o purificare totală, ca și menținerea lui în curăție.
Nepăsarea, sau nesimțirea, le îmbracă pe celelalte două ca într-o armură, încoronându-le și ajutându-le să depărteze pe om de Dumnezeu.
Pentru a păcătui, omul întoarce spatele lui Dumnezeu, cade în lene, amorțire, stare ce poate duce, fără cuvântul viu al Scripturii în minte, la deznădăjduire și moarte duhovnicească;
(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Doxologia, 2010, p. 306)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|