[Decebal]

ŞI APROPO, ÎN CE AR CONSTA, AŞA LA MODUL PRACTIC ŞI DIRECT, DESCHIDEREA PE CARE TREBUIE, CICĂ (DE PARCĂ NU AM AVEA-O), SĂ O AVEM FAŢĂ DE CEI DE ALTE "CONFESIUNI", ŞI ÎN SPECIAL FAŢĂ DE " CATOLICI"?

În prealabil postat de laurastifter

Ceea ce mă surprinde este faptul că le-aţi formulat ca şi cum, în mesajul meu, aş fi promovat vreo idee contrară acestor adevăruri de credinţă evidente.

Poţi să spui în numele cărui adevăr de credinţă creştină ortodoxă îndemni la deschiderea pe care ţi-o doreşti ca unii (în fapt şi de regulă, pravoslavnicii) faţă de alţii (în fapt şi de regulă, "catolicii")? Şi despre ce fel de deschidere vorbeşti, că putem să le facem o deschidere ... de să-i băgăm în şah mat.

Şi nu am înţeles nici acum de ce deschiderea ar trebui să o avem noi?

În prealabil postat de laurastifter

Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?

Dacă există perspective diferite ale aceleiaşi realităţi, atunci înseamnă că la nivelul subiectiv al fiecăruia, sau al fiecărei comunităţi, adevărul este altul despre una şi aceeaşi realitate. Altfel spus, oricât ai da-o la întoarsă există mai multe adevăruri, sau cel puţin asta este ceea ce deduc eu din ce ai spus, sau mai bine zis şi minciuna, înşelarea sau erezia pot avea, conform subiectivităţii unora, statut de adevăr, la nivelul lor, iar noi ceilalţi trebuie să ne deschidem lor fără niciun dram de discernământ, că doar aşa ne cer noile regulamente ecumeniste.

Şi pravoslavnicii şi "catolicii" se uită la Dumnezeu, fiecare cum poate, unii mai de aproape de Lumină şi mai cu Lumina în ei, alţii mai de departe şi cu lupa raţionalismului; dar deşi se uită la acelaşi Dumnezeu, pravoslavnicii nu văd cum Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul ca dintr-un singur principiu, deşi Tatăl şi Fiul, oricât i-ai uni, rămân şi vor rămâne pururi două persoane, altfel spus Ei pot fi un singur principiu al Duhului dacă priveşti spre Dumnezeu din camera obscură din care privesc aşa zişii catolici. Obscuritatea şi întunecimea nu numai din cămara lor ci chiar din lăuntrul lor îi face să Îi vadă pe Tatăl şi pe Fiul ca o singură Persoană, ca un singur Chip, anulând în fapt Persoana din Sfânta Treime.

În prealabil postat de laurastifter

Unde am pus la îndoială faptul că dreapta credinţă este una singură?

Dacă dreapta credinţă este una singură, atunci ce sens mai are să ne pierdem timpul cu alte credinţe care nu sunt drepte? De ce să avem deschidere şi câtă să avem faţă de credinţele nedrepte?

În prealabil postat de laurastifter

Oare Sfinţii Apostoli nu erau convinşi că unicul Adevăr absolut este Hristos, Învăţătorul şi Dumnezeul lor?

Şi baptiştii, sau măcar unii dintre ei cred acelaşi lucru? Asta înseamnă că baptiştii sunt Sfinţi Apostoli?

În prealabil postat de laurastifter

Fiecare dintre ei, ca persoană unică, a trăit într-un mod unic relaţia cu Unicul Adevăr în Care toţi credeau şi Care-i unea pe toţi întru iubirea Sa. Fiecare dintre Apostoli a înţeles să-L iubească şi să-L mărturisească într-un stil propriu, potrivit personalităţii sale. (...) Exemplele pot continua... dar cred că s-a înţeles suficient de clar mesajul meu, aşa încât voi încheia aici, aşteptând cu bucurie opiniile dvs

Fiecare a trăit în mod unic, dar într-un chip totuşi unitar cu ceilalţi! Duhul Sfânt este Duhul unităţii, nu al dezbinării, altfel spus pot exista percepţii distincte ce ţin de subiectivitatea fiecăruia, dar numai înlăuntrul aceluiaşi spaţiu al adevărului, adică numai în interiorul Pravoslaviei. Unitatea în diversitate poate fi luată în considerare numai în interiorul Pravoslaviei. În afara ei, poate fi luată în considerare diversitatea, dar nu în unitate, ci doar în perspectiva unei aduceri la unitate, la unitatea în Duhul a Pravoslaviei!

În prealabil postat de laurastifter

Bucurie şi pace întru Hristos!

Bucurie şi pace întru Sfântul Părinte PAPA!