[vsovivivi]

Omul săracu', sărmanul creştin, creştinul şi oricine crede, de la Adam şi Eva cea amăgită de şarpe, crede ca credoolul că Dumnezeu caută cică la faţa omului, şi asta o cred toţi credincioşii cu numele şi de asta ei se arată atât de neprefăcuţi că mai mai că-ţi vine să-i şi crezi că nu se prefac. Toţi dar absolut toţi afară de Unul, toţi se prefac cât mai perfect că nu se prefac deloc, vorbind frumos dar viclean, cântând frumos dar viclean, arătând frumos dar viclean, sau invers, vorbind slobod dar viclean, vorbind lejer dar viclean, vorbind neaoş dar viclean... şi toate câte le fac le fac numai ca să-ţi ia ochii şi să-i crezi că nu se prefac şi să crezi şi tu ca ei că cică ei pot face pe Dumnezeu să caute la faţa omului, de parcă s-ar uita Domnul la lux şi la podoabe, la funcţii şi la bani, la vrăjeală.

Nu vă lăsaţi păcăliţi ca cretinii creduli, nu vă lăsaţi şi voi păcăliţi de şarpele ispititor cu ochii şi cu pielea lui şi cu semnele de pe ea, fiţi siguri că Domnul nu caută la faţa omului, şi fie că eşti rege sau gunoier, fie că eşti puternic sau handicapat, fie că eşti frumos sau urât, îmbrăcat sau gol, în costum sau în chiloţi, El sigur nu se uită la renumele şi la faima ta ci El se uită la inima şi la viaţa şi la faptele tale oricine ai fi şi orice mită I-ai oferi ca să te creadă... ascultător.

Din prostia asta a gLumii vin o mulţime de fărădeşegi şi păcate şi o mare râvnă habodnică în deşert...

Credeţi: Dumnezeu nu caută la faţa omului... ci oricine crede şi face voia Sa va fi mare în împărăţie orice ar fi: cioară, porc, om, pom, iepure, frunză, nor, pământ, foc... şi oricine zice că crede dar nu face voia Lui se poate asemăna omului care-şi zideşte casă de paie... pe nisip lângă blata de păcură. Vai lui ce va păţi când v-a veni o scânteie sau prima ploaie serioasă!