Decebal, simt nevoia unor clarificări, pentru că din felul în care am fost receptat înțeleg că am fost cam ambiguu.
Consider că ai arătat bine diferențele între cei ai lui Hristos și cei care nu-L cunosc sau îl resping. Nici eu n-am pus semnul egal între unii și alții, chiar dacă i-am numit „frați”; nu, însă, în Hristos, ci, după cum am precizat, pentru că purtăm cu toții chipul lui Dumnezeu.
Există, în tot omul de pe pământ, acest chip sădit în el de când a fost creat, și făcut așa tocmai pentru a putea să fie într-o relație cu Dumnezeu. Deci ontologic fiind așa alcătuiți, purtăm în noi dorul după El, nevoia de a-L găsi, de a ne hrăni cu Viața Lui cea adevărată, în Duhul Sfânt.
De când a căzut, omul de pretutindeni are această căutare. Este, însă, căutarea luminii de către cel aproape orb, care nu distinge clar formele.
Fără Revelație și, mai ales, fără Jertfa lui Hristos, însă, n-are nimeni nicio putere de a se apropia, de a-L cunoaște și a se uni cu El.
Ne putem, de aceea, întâlni și socoti că suntem la fel cu ceilalți în latura umană (umanistă, cum ai spus), pentru că nici pentru noi căutarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată. Diferența o face faptul că „noi știm în cine am crezut” (Apostolul Pavel), pe când ei n-au răspuns încă chemării și darului mântuitor al lui Dumnezeu.