[Decebal]

În prealabil postat de N.Priceputu

(...), ci, după cum am precizat, pentru că purtăm cu toții chipul lui Dumnezeu.

Există, în tot omul de pe pământ, acest chip sădit în el de când a fost creat, și făcut așa tocmai pentru a putea să fie într-o relație cu Dumnezeu. Deci ontologic fiind așa alcătuiți, purtăm în noi dorul după El, nevoia de a-L găsi, de a ne hrăni cu Viața Lui cea adevărată, în Duhul Sfânt.

De când a căzut, omul de pretutindeni are această căutare. Este, însă, căutarea luminii de către cel aproape orb, care nu distinge clar formele.
Fără Revelație și, mai ales, fără Jertfa lui Hristos, însă, n-are nimeni nicio putere de a se apropia, de a-L cunoaște și a se uni cu El.

Totuşi această căutare, care este de cele mai mult ori una inconştientă, rar vei găsi oameni care să conştientizeze, este şi ea pervertită de răutatea, de micimea, de perversitatea, de ticăloşia interioară a oamenilor. De aceste variabile trebuie mereu să ţinem cont, majoritatea oamenilor nu sunt chiar aşa de buni şi de în regulă aşa cum poate în mod inocent am fi tentaţi să credem la un moment dat. Ba dimpotrivă, marea majoritate a oamenilor, chiar şi dintre aşa zişii "creştini", se caracterizează prin această pervertire, intenţionată sau nu, dar ceva mă face să cred că undeva la nivel inconştient stă ascunsă o intenţionalitate perversă şi pervertită, a conştiinţei şi a respectivei căutări. "Ochiul rău" despre care vorbea Hristos este prezent la foarte mulţi oameni, de multe ori aceştia nici nu conştientizează şi acţionează în consecinţă considerând că aceea este normalitatea, când, din punctul de vedere al revelaţiei creştine, lucrurile stau exact contrar. Iar acel ochi rău, acea intenţionalitate pervertită, probabil în mod conştient undeva la nivel şi la timp ancestral, sau poate doar moştenită ca moştenirea păcatului originar ori a consecinţelor acestuia, trebuie vindecată, trebuie curăţită, iar acest lucru nu este posibil cu adevărat, în mod autentic şi deplin în afara Bisericii Adevărate a lui Hristos Mântuitorul. Noi trebuie mereu să ţinem cont de aceste lucruri dacă nu vrem să fim înşelaţi de înşelătoriile satanei precum şi de înşelătoriile mai mult sau mai puţin conştiente a celor care mai mult sau mai puţin conştient fac jocurile prinţului întunericului.

În prealabil postat de N.Priceputu

Ne putem, de aceea, întâlni și socoti că suntem la fel cu ceilalți în latura umană (umanistă, cum ai spus), pentru că nici pentru noi căutarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată. Diferența o face faptul că „noi știm în cine am crezut” (Apostolul Pavel), pe când ei n-au răspuns încă chemării și darului mântuitor al lui Dumnezeu.

Aici iar nu sunt de acord. Unii L-au găsit şi L-au cunoscut deja pe Dumnezeu, şi au şi dat mărturie de aceste lucruri, de la Sfintele Scripturi până la Sfinţii Părinţi şi până la sfinţii sau simpli mireni ai zilei de azi. Despre cei care L-au cunoscut şi L-au găsit pe Dumnezeu nu se mai poate spune că nu îşi vor mai înceta căutarea de a Îl găsi pe Dumnezeu, ci doar că vor căuta poate harul cândva cunoscut şi apoi pierdut, ori că vor căuta să se desăvârşească pe calea cunoaşterii şi credincioşiei faţă de Dumnezeul odată cunoscut.