Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Atinoghen, Episcopul Sevastiei din Armenia
Sfîntul Atinoghen a viețuit într-o mănăstire de lingă cetatea Sevastei împreună cu zece ucenici ai săi. În timpul domniei lui Dioclețian, la Sevastia a sosit Filomarh, un prigonitor sîngeros al creștinilor. El a arestat și a ucis mulți creștini din cetate. Cînd 1-a văzut pe Atinoghen și pe ucenicii lui, el i-a poruncit Bătrînului să aducă jertfe idolilor ca să nu piară, așa cum pieriseră și ceilalți creștini. Atinoghen i-a zis: „O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurîndu-se cu îngerii”. Chiar atunci, o căprioară pe care Atinoghen o hrănea uneori cu mîna lui a fugit repede înspre el, și, văzîndu-1 în acele chinuri, a început să plîngă. Aceasta fiindcă pînă și fiarele munților erau mai simțitoare față de chinurile mucenicilor lui Hristos decît păgânii locuitori ai orașelor. După torturi cumplite, în timpul cărora un înger al lui Dumnezeu îi întărea pe mucenici, ei au fost cu toții decapitați, mai întîi preoții și ucenicii lui Atinoghen, apoi Atinoghen însuși. Ei cu toții s-au strămutat la Patria cea Cerească la anul 311.
Rugaciunea Sfântului Sfințit Mucenic Atinoghen
“Doamne, Dumnezeul meu, primește în pace sufletul meu și mă învrednicește să fiu împreună cu frații mei, ca să slăvim sfîntul Tău nume, în toți vecii. Dă, Doamne, celor ce vor cinsti cu dragoste pomenirea mea, binecuvîntarea cea veșnică. Tuturor celor ce se vor ruga Ție cu pomenirea numelui meu, arată-le darul Tău și le dă ajutor grabnic întru toate nevoile lor”.