DECONSTRUCTIONISMUL SI DEMOLAREA SOCIALA
Astazi discutam despre deconstructionism, un subiect mai dificil, dar necesar, relevant si important. Unul mai greu de explicat si care cere rabdare sa fie inteles. Este insa un subiect care ne deschide ochii sa intelegem ce sa intimpla cu valorile noastre traditionale. Cine intelege “deconstructionismul” intelege totul, de la A la Z, adica de la avort si ateism pina la capatul listei tuturor celelorlalte fenomene antiumane care se manifesta astazi. Ca societatea umana e intr-o motiune sociala constanta e cunoscut de toti. In ultimele citeva decenii, insa, mutatiile sociale la care suntem martori, cit si cele din gandirea omului, par sa fie tot mai radicale, rapide si rupte de traditia si experienta multimilenara a societatii umane. Ne intrebam: de unde apar aceste transformari ori tendinte? Cine le initiaza? Cum de se manifesta atit de rapid si agresiv? Cum de sunt acceptate, se pare, de mai toata lumea? Avem control asupra lor, ori a manifestarilor lor? Ba ne mai si intrebam: sunt eu oare singura persoana din lume care crede diferit, ori vede aceste mutatii sociale ca fiind stranii, nenaturale ori chiar cu totul bizare?
Intrebarile acesta sunt normale. Este greu de recomandat un singur manual, eseu, ori carte care sa descrie fenomenala transformare spre rau in gandirea omului si a societatii care se petrece sub ochii nostri. Schimbarile sociale constante la care suntem martori sunt fara precedent in istoria omenirii. Luati ca exemplu de incept casatoriile unisex, o practica inexistenta pina acuma in istoria omenirii, o idee care nu e mai veche de 20 de ani si e mai recenta decit telefoanele celulare. In 20 de ani, insa, ele s-au extins in toata lumea cu viteza gandului. Ele reprezinta, probabil, cea mai radicala mutatie sociala din istoria omenirii, iar rapiditatea cu care gandirea occidentala a acceptat-o si justificat-o nu doar uimeste, dar mai ales ingrijoreaza.
Cum se explica, atunci, acest fenomen si multe altele despre care intentionam sa scriem in saptaminile si lunile urmatoare? E greu sa pui toate aceste transformari recente sub un singur titlu ori intr-o singura rubrica. Dar, din materialele care ne parvin si le studiem intelegem ca radicalismul inceputului Mileniului III este o manifestare a gandirii deconstructioniste lansate cu citeva secole in urma. In literatura anglo-saxona aceasta gandire e numita “deconstructionism”, adica antonimul cuvintului “a construi”. In romaneste aceast titlu ar putea fi tradus, direct, ca “deconstructionism” ori “deconstructionalism.” O notiune care denota o demolare, o dezasamblare, o demontare, o descompunere a societatii umane care s-a perpetuat de-a lungul generatiilor vreme de mii de ani. Asta pe de o parte. Iar pe de alta parte inlocuirea societatii traditionale si naturale cu o societate umana total diferita, plasata pe principii si fundamente noi. Societatea traditionala, multimilenara a fost fondata pe legile naturii, pe principiile si valorile religioase, a intelegerii si acceptarii notiunii ca institutiile sociale care inca definesc civilizatia umana sunt de inspiratie religioasa, divina, si se conforma naturii.
Gandirea naturala, insa, a inceput sa se schimbe de citeva sute de ani incoace, gasindu-si exponenta de inceput in Revolutia franceza. Dar gandirea care a generat Revolutia franceza a aparut cu multi ani inainte, revolutia franceza fiind prima oportunitate a sustinatorilor ei pentru aplicarea gandirii decostructioniste la o scara nationala. Gandirea deconstructionista inseamna exact ceea ce denota – o gandire care demoleaza, darama si elimina institutiile si gandirea sociala pe care societatea traditionala a fost fundamentata vreme de mii de ani. Revolutia franceaza a darimat institutiile Vechiului Regim si le-a inlocuit cu altele. Asa au facut toate marile revolutii de atunci incoace. Au avut pretentia nu doar de a inlocui vechiul regim, ci si de a-i distruge institutiile si de a instaura institutii noi modelate dupa o gandire noua. Bolsevicii au facut la fel. Iar
ultima revolutie, in care traim si noi, adica
cea seculara, atit de bine si elocvent explicata in
A Secular Age (“O Epoca seculara”) a profesorului britanic Charles Taylor se conformeaza acestui principiu istoric. Secularismul, cu toate subseturile lui, demoleaza societatea traditionala si o inlocuieste cu ceva nou. [
Nota AFR: aici va recomandam o scurta recenzie a cartii:
http://muse.jhu.edu/journals/par/summary/v042/42.3.wallulis.html] Despre acest “ceva nou” vom scrie in saptaminile si lunile urmatoare. Aspectele si fronturile de atac ale revolutiei seculariste sunt multe, ultima si, se pare, cea mai formidabila dintre ele si cu care ne confruntam la ora actuala fiind revolutia sexuala.