,,Egiptul este un dar al Nilului"(Herodot)

Un subiect foarte frumos,pacat ca nu s-a scris mai mult despre el mai ales din perspectiva fascinantei confruntari,marcata paradoxal nu doar de respingeri ci si de preluari,intre credinta iudaica pur monoteista si religiile stravechi dintre care noua si tanara traire,undeva la granita dintre istorie si mitologic,isi croia drum spre afirmare.Dupa cum remarca RH Charles Moise adevaratul prim reprezentant al iahvismului prin ,,unirea sa personala cu Dumnezeu a reinsufletit un neam inrobit care era pe cale sa dispara sub opresiunea egipteana.Certitudinea sa ca Dumnezeui cel viu era inspiratia si sprijinul sau a reprezentat forta determinanta a actiunilor sale,iar marea masa a poporului a condus-o pe baza acestei certitudini.Totusi nu s-a petrecut o ruptura absoluta cu trecutul,traditiile si limitele spirituale pe care Israel le-a impartasit in trecut cu rudele sale semite reapar in formele timpurii ale iahvismului.Numele a reprezentat punctul de plecare si astfel s-a inaugurat principalul suport al miscarii religioase prin care Israel a devenit popor.Nu Israel a fost cel care l-a ales pe Iahve sa fie Dumnezeu sau ci Iahve a ales pe Israel sa fie poporul sau si s-a aratat lui Moise ca Dumnezeu viu.Acesta credinta a reprezentat forta motrice a formarii poporului.Ca Dumnezeu national Iahve era conducatorul nevazut al poporului.Ca atare EL inspira si controla actiunile acestuia si ii forma destinul.Astfel religia si istoria Israelului au fost intretesute inca de la inceput iar inspiratiile neincetate ale religiei au influentat atat de mult mersul istoriei incat dezvoltarea spirituala a Israelului este absolut unica in lume:caci in pofida frecventelor opriri si regresiuni inaintarea sa a fost constanta de la adevar la adevar pana cand s-a desavarsit in cele din urma in revelarea finala a persoanei lui Hristos".

Orice evolutie religioasa de acest tip presupune miscari aproape tectonice in creuzetul initial de formare,cateodata doar ca o pala de vant al asimilarii line si metamorfozarii unor idei stravechi si in alte cazuri precum un puternic cutremur,in urma caruia se casca falii uriase intre vechi si nou iar ideile mai putin inzestrate cu un fundament al supravietuirii istorice cad in haul format,pierzandu-se pentru totdeauna.Balasandu-se intre doi poli terifianti,un fel de Scylla si Caribda, prin complexitatea lor,religia egipteana si credintele religioase cananite,tanara credinta iudaica avea de infruntat religii seducatoare dar si intunecate,pe care nu mereu le-a depasit ci cateodata le-a cazut prada,s-a lasat sedusa dar finalmente,invigoarata prin puterea divinitatii ce i-a modelat toata existenta le-a depasit,stralucind in toata frumusetea ei monoteista,marcand viitorul si punand trecutul doar in pozitia unei frumoase dar apuse ere a gandirii religioase umane.

(I) Scurta incursiune in lumea credintelor si ideilor religioase ale Egiptului antic

O intrebare care i-a framantat pe evrei,poate intr-o forma colectiva la inceput,usor neclara, cu evolutie ulterioara spre individ si definire plenara,a fost posibilitatea vietii dupa moarte.In acest punct pe care l-am ales dintre mai multe religia egipteana isi prezinta bogatul si fascinantul ei bagaj de idei si credinte religioase.Dupa cum se arata intr-un articol din aria egiptologiei a lui Tyldesley,din care voi parafraza,egiptenii credeau ca este posibil sa traiesti si dupa moarte.Osiris, regele Egiptului care fusese ucis de maleficul sau frate Seth,a fost primul care a triumfat in lupta cu moartea.Legendele egiptene arata cum Egiptul prospera sub conducerea lui Osiris si a sotiei sale,zeita Isis iar egiptenii,muritorii de rand,erau plini de multumire si recunostiinta.O singura creatura era nemultumita:Seth,agerul dar maleficul frate a lui Osiris,mustea de invidie si zi si noapte urzea planuri intunecate pentru preluarea tronului.Tentatia maririi si a divinizarii nu a fost niciodata straina de conceptiile umane primitive cu privire la un etern conflict intre bine si rau in sfera divina.Dorind sa-l omoare pe Osiris,Seth organizeaza o magnifica petrecere,oaspetele de onoare fiind chiar fratele sau Osiris.Dupa ce oaspetii manca si beau pe saturate este adusa in centrul salii o lada minunat decorata.Seth propune un joc de societate:cine putea intra in lada o pastra drept premiu.Singurul care reuseste este suplul Osiris.Dar inainte sa iasa capacul cade si Osiris ramine prins inauntru,cineva intentionat inchisese lada minunata.Seth trage lada pana la Nil si o arunca in el,scapand de fratele sau si devenind rege al Egiptului.

In reprezentarile antropomorfice egiptene clasice Seth este mereu infatisat ca zeu al razboiului si al haosului,cu un cap straniu care seamana cu al porcului furnicar.Osiris apare intotdeauna ca o mumie bandajata avand capul neacoperit si avand o barba foarte lunga.Poarta o coroana pentru a simboliza ca a fost un rege viu si a devenit un rege al mortilor.Isis este infatisata ca o mama iubitoare ce isi alapteaza copilul,pe Horus.Dupa ce Osiris dispare credincioasa lui sotie nu il uita,isi petrece ani intregi ratacind prin Egipt,cautandu-l neincetat in numele dragostei ce-i lega,negasindu-si linistea sau alinarea.Apoi aude un zvon care spunea ca o lada minunata a fost aruncata de ape undeva pe un tarm intr-un tinut indepartat ,pe nume Byblos,in Libanul de azi.Isis calatoreste fara odihna pana acolo si recupereaza trupul lui Osiris si apoi incepe marea calatorie initiatica intr-o barca,inapoi spre pamantul natal,pentru a-l incredinta stramosilor sai.Intuind ca Seth nu va reactiona deloc bine Isis ascunde sarcofagul undeva in desert pana la finalizarea pregatirilor de inmormantare.Seth afla si intr-un moment de oroare si spaima teribile descopera ca trupul fratelui sau aruncat in Nil ii sta in fata acum in desert.Cuprins de o furie nebuna,Seth taie corpul fratelui sau in 14 bucati pe care le imprastie in cele patru zari.Isis cea credincioasa nu abandoneaza.Coplesita de durere dar insufletita de acel sentiment al dragostei care transforma o femeie in eroina mitica,chiar impotriva tuturor circumstantelor,Isis pleaca iar la drum,in cele patru zari pentru a recupera bucatile corpului sotului ei.Dupa ce le recupereaza le infasoara in bandaje si gratie puterii ei magice le reuneste iar intr-un trup si il aduce la viata pe Osiris.Insa orice sfidare a mortii are plata ei,revine la viata dar fiind mumie nu mai poate domni in Egipt si astfel paraseste lumea si pleaca sa domneasca peste regatul mortilor.Insa atunci ca si acum nimanui nu-i placeau povestile cu final tragic,mai ales cand este implicata soarta vietii si a mortii,si prin urmare legenda spune ca inainte de a pleca in regatul mortilor Osisris ii daruieste un copil lui Isis,pe Horus,cel ce apare portretizat avand un cap de soim si o coroana regala,si care indelungi confruntari cu ticalosul si vicleanul sau unchi criminal Seth,reuseste sa castige iar tronul Egiptului.

Faraonul era cea mai importanta persoana in viata de zi cu zi egipteana,sef al statului,al armatei si al preotimii.Cat traia era considerat un semizeu iar dupa moarte era adorat ca un zeu.Artistii egipteni ii infatisau mereu pe faraoni ca pe niste oameni tineri,inalti si puternici,simboluri ale puterii si virilitatii iar aceasta imagine idealizata,ce isi tragea seva din povestea lui Osiris si a victoriei asupra mortii,i-a influentat atat de mult incat in timpul domniei reginei Hatshepshut in Regatul Nou ea apare pe zidurile templurilor ca un rege,parand ca are corp de barbat si imbracata in straie barbatesti.

In acesta lume a unei credinte politeiste,multicolore si impresionante prin concretizarile ei culturale,arhitecturale si ritualice,evreii au luat contact si cu drumul omului dupa moarte,spre Regele mortilor.Cu cat povestea pare mai fascinanta cu atat ar trebui sa fie mai clar miracolul credintei monotesite iudaice care a avut de infruntat acesta incredibila lume populata de zei si zeite,de idei ale spiritului omenesc ridicate la rang de explicatie a destinului nostru,cu privire la care niciodata mintea umana nu a incetat sa-i caute sursa primordiala.Pentru egiptenii care isi divinizau faraonul nimic nu era mai important decat drumul acestuia spre lumea de dincolo si de reusita acestui drum depindeau si binecuvantarile uletrioare pe care ei le asteptau.