,,Istoria este punerea în scenă a unui ritual pe o scenă permanentă şi universală; şi comemorarea sa veşnică" (Norman O. Brown)

Calatoria spre imparatia lui Osiris era lunga si dificila.Indepartandu-se continuu spre apus,urmarind locul unde cobora soarele la orizont si mai departe,spiritul calatorea pana cand intalnea un labirint magic.Inauntru erau porti tainice pazite de gardieni divini si pentru a trece dincolo spiritul trebuia sa raspunda la un sir intreg de intrebari enigmatice.Raspunsurile corecte se gaseau in ,,Cartea Mortilor",o culegere primitiva ilustrativa de formule magice si de rugaciuni ce era pusa in mormant odata cu defunctul.Ritualurile avea loc in timpul serviciului funerar si daca erau efectuate corect permiteau defunctului sa renasca.Dupa ce spiritul parcurgea labirintul intra in sala Judecatii.Aici,in fata lui Osiris insusi,spiritului i se cerea sa recite ,,spovedania negativa",o lista a faptelor necurate pe care nu le-a savarsit,printre care crima,hotia si minciuna.In acest moment isi facea aparitia Anubis,zeul cu cap de sacal,pentru a masura inima defunctului si a o compara cu pana adevarului.Thot,zeul-scrib cu cap de ibis,anunta verdictul si il nota pe un sul de papirus.Cei a caror inima era mai usoara decat pana adevarului treceau imediat in imparatia lui Osiris,o recreere ideatica la nivel divin a Egiptului terestru.Cei cu inimi prea grele de pacate si care nu puteau trece de acesta incercare erau mancati de Ammit,devoratorul mortilor,un monstru infricosator cu trup de leu si hipopotam si cap de crocodil.

Acesti morti nu mai putea spera sa vietuiasca etern,se gaseau in cea mai neagra spaima pe care un egiptean al acelor timpuri,in lumea sa arbitrara populata de mituri,si-o putea imagina.Egiptenii credeau ce de vreme ce puteai sa traiesti a doua oara atunci puteai sa si mori a doua oara.In caz practic a doua moarte avea loc si la distrugerea unei mumii,insa spiritul in unele cazuri putea supravietui,devenind vesnic ratacitor si neimpacat,dar mutandu-se intr-o statuie care il infatisa sau chiar in amintirile,unul dintre cele mai fascinante aspecte,unui om despre el.La nivel pamantean el murea cu totul doar cand era uitat pentru totdeauna,iar celor care savarsisera in timpul vietii in pacat teribil la moarte li-se distrugea orice urma a memoriei lor,aruncandu-i in bratele reci ale uitarii vesnice si distructive.In acesta lume,ilustrata la scara miniaturala prin cele cateva informatii de mai sus au trait si au crezut pentru o buna bucata de vreme inclusiv evreii.Astazi,privind retrospectiv putem zambi cu ingaduinta,poate usor fermecati,privind in urma la acesta lume mitologica a inceputurilor civilizatiilor,care se intrepatrundea in mod fantastic si magic cu lumea reala,nascand conceptii menite a o explica pe prima si a o justifica in fata eternitatii pe a doua.Totusi as incheia acesta mica incursiune egipteana,realitatea istorica ce sta in spatele multor pasaje biblice cu privire la existenta si zbaterea evreilor in lumea Egiptului antic,cu un citat pentru omul modern si sceptic a lui Robert Godet:

,,Daca este adevarat ca soarele si moartea nu pot fi privite in fata nu este mai putin adevarat ca in toate timpurile si pe intreg pamantul muritorii au fost fascinati de misterele dublului abis-ultralumina-infraumbra-si le-au scrutat nelinistiti.Oare lentilele lunetelor nu au fost slefuite in acest scop?Si macar o clipa nu s-au intrezarit fantome pe ecranul delirului,chinului sau sperantei lor,pentru a implini insuficientele perceptiei omenesti?Caci putin lipseste ca aceste eforturi de evadare in afara naturii limitate de capacitatea simturilor noastre sa deschida o cale dreapta si ferma pe care sa se angajeze exploratorii supranaturalului.Adevarurile de dincolo nu pot fi cucerite fara rataciri sau violenta;ele incep prin a se dismula sub mastile supersitiei si mai inainte de a-si dezvalui tainele isi iau masuri care sa previna descoperirea deghizarilor sub care se ascund.

Ce se intimpla dupa moarte cu sufletul omenesc?Fie ca au incercat sau nu sa priveasca moartea in fata acesta intrebare n-a incetat sa-i obsedeze pe muritori.Ea continua sa fascineze spiritele chiar daca deseori li-se infatiseaza sub diverse travestiuri.Nu este oare de ajuns o simpla intristare pentru ca neagra enigma sa apara chiar in mintea celor care isi inchipuie ca au indepartat-o din preocuparile lor si se simt eliberati din cosmarurile superstitiei?"

Va urma,in incheiere, cu un mic portret al credintelor religioase din zona Mesopotamiei si a influentei lor asupra conceptiilor si ideilor religioase a popoarelor cananite,celalalt pol religios cu care tanara si viguroasa credinta monoteista iudaica urma sa se confrunte.