Noesis: daca simti nevoia sa-i raspunzi in felul acesta Martei, te rog fa-o.
Eu imi expun propriul punct de vedere.
Si mie mi-a fost greu sa-mi pun batic si nu resimt nici o mandrie ca l-am pus, ci mai degraba supunere fata de Dumnezeu. Nici nu-mi dau seama cum ar puatea cineva sa fie mandra ca si-a pus batic la slujba?!?

Purtarea baticului nu arata frumusetea sufletului unei femei. Sunt de acord. Nici nu-mi dau seama cum ar putea arata calitatile sufletului?!? E vorba de smerenie in fata lui Dumnezeu si nimic mai mult, caci El imi cere sa-mi pun batic pe cap; nu este nici necesitate din partea mea, nici obicei impamantenit. Daca nu sesizezi acest lucru, atunci nici rostul baticului nu-l vei intelege.

Si la urma urmei de ce trebuie baticul sa reflecte inteligenta si cunostintele persoanei (ideea in sine mi se pare absurda, iarta-ma), avand in vedere ca fata de Dumnezeu, la care ne raportam (sau ar trebui sa ne raportam) cunostintele noastre si inteligenta noastra sunt insignifiante. Adica cu batic pe cap timp de 2 ore esti apreciata ca fiind mai putin inteligenta decat esti? Mi se pare ridicol, caci Dumnezeu stie ce calitati ai, indiferent ca porti sau nu batic. Nu este nici chestiune de varsta; la noi la biserica tinerele au dat tonul cu purtatul baticului sau al esarfei. Se pare ca ne intereseaza pe unele dintre noi mai mult ce cred altii despre noi, decat cum suntem cu adevarat. Pura mandrie, nimic altceva, de parca aceste calitati ale noastre ar depinde de aprecierea lui X sau a lui Y.

In concluzie, cine vrea sa poarte baticul, sa-l poarte. Cine nu vrea sa poarte baticul la rugaciune, sa nu-l poarte, dar sa nu incerce sa aduca contraargumente celor care respecta cele scrise. Nu cred ca e cazul sa smintim pe cineva.

Si crede-ma, au fost vremuri, cand umblam si eu fara batic, din aceleasi motive ca si voi. Dar atunci nu stiam ca e mandrie...