Doamne ajuta!
Circula zilele trecute pe FB o "cugetare" cum ca (nu ar fi bine ) sa spui Tatal nostru, daca nu te consideri un adevarat fiu; sa nu spui "faca-se voia Ta" daca nu esti dispus sa o accepti, sa nu spui "precum si noi iertam.." daca nu suntem dispusi sa o facem, "si ne izbaveste de cel viclean" daca avem de gand sa facem rele, etc.. Pana la urma cineva a contestat-o, zicand nu trebuie ingradit nimanui dreptul la rugaciune, chiar daca nu e tocmai cu sufletul curat...
Acum vin si eu cu o dilema : se spune ca pentru a fii un crestin adevarat, ortodox sau catolic, una din conditiile de baza este sa stii Crezul, si nu numai sa-l stii, dar sa-l si crezi, absolut fiecare fraza care se spune in aceasta marturisire de credinta. (Tb sa recunoastem ca sunt multi semeni ai nostri care cred in Dumnezeu, dar nu chiar toate "detaliile": ca s-a coborat din ceruri, ca s-a intrupat, ca a inviat si s-a suit la ceruri, ori pana la urma tocmai astea sunt elementele definitorii ale crestinismului, restul elementelor le intalnim in majoritatea religiilor, existenta unui Dumnezeu - creator, a unui Duh sfant "care a grait prin prooroci" si in unele religii chiar unele "intrupari " ("avatara") ale diverselor zeitati).Deci , intrebarea mea e: ce ar trebui sa faca, ce atitudine sa adopte cei care nu cred in totalitate,ci doa fragmente din marturisirea de credinta? sa stea departe de biserica? Sa nu indrazneasa sa mai ceara ajutorul atunci cand au necazuri? Sau va veni si pentru ei o vreme de rascruce in care vor zice precum acel personaj din Sf Evanghelie "cred, Doamne, ajuta necredintei mele"?
|