Citat:
În prealabil postat de fallen
Doamne ajuta!
Circula zilele trecute pe FB o "cugetare" cum ca (nu ar fi bine ) sa spui Tatal nostru, daca nu te consideri un adevarat fiu; sa nu spui "faca-se voia Ta" daca nu esti dispus sa o accepti, sa nu spui "precum si noi iertam.." daca nu suntem dispusi sa o facem, "si ne izbaveste de cel viclean" daca avem de gand sa facem rele, etc.. Pana la urma cineva a contestat-o, zicand nu trebuie ingradit nimanui dreptul la rugaciune, chiar daca nu e tocmai cu sufletul curat...
|
Problema este pusa gresit. Problema nu trebuie pusa in sensul de: ce sa faca cineva care nu aplica in viata sa cuvintele rugaciunii? Altfel zis sa repetam formal, fara a trai cuvintele rugaciunii. Da, exista o treapta in a te ruga, prima, ce presupune doar rostirea cuvintelor. Dar daca aceasta este o treapta de inceput, o treapta spre rugaciunea desavarsita, rostirea cuvintelor rugaciunii fara sa le crezi nu este o treapta a rugaciunii, nu este rugaciune. Cel mult poate fi superstitie, ideea de tonomat, ca la nevoie ma ajuta Dumnezeu (in cele materiale, pentru ca o astfel de "traire" a "rugaciunii" exclude din start ca scop al vietii dobandirea mantuirii).
Citat:
În prealabil postat de fallen
Acum vin si eu cu o dilema : se spune ca pentru a fii un crestin adevarat, ortodox sau catolic, una din conditiile de baza este sa stii Crezul, si nu numai sa-l stii, dar sa-l si crezi, absolut fiecare fraza care se spune in aceasta marturisire de credinta. (Tb sa recunoastem ca sunt multi semeni ai nostri care cred in Dumnezeu, dar nu chiar toate "detaliile": ca s-a coborat din ceruri, ca s-a intrupat, ca a inviat si s-a suit la ceruri, ori pana la urma tocmai astea sunt elementele definitorii ale crestinismului, restul elementelor le intalnim in majoritatea religiilor, existenta unui Dumnezeu - creator, a unui Duh sfant "care a grait prin prooroci" si in unele religii chiar unele "intrupari " ("avatara") ale diverselor zeitati).Deci , intrebarea mea e: ce ar trebui sa faca, ce atitudine sa adopte cei care nu cred in totalitate,ci doa fragmente din marturisirea de credinta? sa stea departe de biserica? Sa nu indrazneasa sa mai ceara ajutorul atunci cand au necazuri? Sau va veni si pentru ei o vreme de rascruce in care vor zice precum acel personaj din Sf Evanghelie "cred, Doamne, ajuta necredintei mele"?
|
Cel care nu crede in totalitate in invataturile Bisericii, altfel spus, crede in invataturi straine Bisericii, invataturi de credinta gresite, erezii, nu poate fi membru al Bisericii lui Hristos. Ne ascundem in asa zisa societate contemporana toleranta si astfel "adaptam" invataturile Bisericii la cele ale societatii. Canoanele Bisericii spun clar ca cel care nu marturiseste credinta crestina trebuie exclus din Biserica si nu poate fi in comuniune cu Hristos. Hristos Insusi a zis ca cine nu este cu El este impotriva Lui.