[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

(...) şi, lucru minunat şi extraordinar, Duhul Sfânt a căzut peste toţi, revărsîndu-Se deci şi peste neamuri. Fără ca ei să fi fost botezaţi cu apă şi Duh Sfânt! Nici practica apostolică a punerii mâinilor nu a avut loc, după cum arată textul. Aflăm că abia apoi, după împărtăşirea Duhului Sfânt, are loc şi botezarea celor care îl însoţeau pe Corneliu.

Cum vom considera deci?
Făcea sutaşul parte din Biserică, de vreme ce nu era botezat?
Dar dacă nu făcea parte, dacă nu primise aşadar Sfintele Taine, cum oare a primit Duhul Sfânt?

Desigur, acesta e un caz excepţional, regula fiind că harul Duhului Sfânt se revarsă peste credincioşi prin Sfintele Taine ale Bisericii. Însă e limpede că sutaşul şi oamenii lui sunt trăitorii unei excepţii. Este aşadar posibil ca harul să fie împărtăşit oamenilor şi în afara Sfintelor Taine, în afara Bisericii. S-a întâmplat măcar o dată, cu sutaşul Corneliu, când Biserica era deja constituită.

În primul rând, din punct de vedere logic harul este iniţial împărtăşit oamenilor din afara Bisericii. Orice om care în prealabil nu făcea parte din Biserică primeşte harul el ca om din afara Bisericii şi este încorporat astfel prin har. Asta din punct de vedere logic. Altfel spus, stai liniştit că nu ai descoperit roata la căruţă.

În al doilea rând, ceea ce s-a întâmplat acolo cu acea dăruire a Duhului de care vorbeşte Cartea Faptelor a fost o Sfântă Taină a Bisericii. Este primirea darului Duhului Sfânt, şi s-a făcut la propovăduirea apostolilor, nu într-un mod aleator, întâmplător. La toţi oamenii care mai erau atunci pe pământ, aşa ceva nu se întâmplase pentru că nu era Biserica la ei. Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu nu se poate împărtăşi cu adevărat în afara Sfintelor Mistere, sau mai bine spus orice împărtăşire de har dumnezeiesc mântuitor este un Sfânt Mister al lui Dumnezeu şi al Bisericii. Harul dumnezeiesc, după cum am mai subliniat şi pe alt thread, se poate împărtăşi şi prin ceea ce îndeobşte, de obicei nu am numi Sacrament al Bisericii, dar de fapt, în plan ocult, să zic aşa, este Sfânt Mister al Bisericii. Citatele pe care le-am dat de la sfântul Grigorie Palama, dar nu este nici pe departe singurul care mărturiseşte aşa ceva, sunt edificatoare din acest punct de vedere. Dar în cazul lui, ca şi al altora, este vorba despre oameni deja încorporaţi Trupului lui Hristos.

Ca să concluzionez, nu este posibil ca harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor să se împărtăşească în afara Sfintelor Mistere şi în afara Sfintei Biserici, adică în afara Trupului lui Hristos. Tot ceea ce am putea spune este, în cazul Bisericii că s-ar putea ca hotarele ei să fie mai largi în sensul că deşi undeva nu este Biserica cea adevărată totuşi ar exista elemente specifice acesteia, dar asta nu înseamnă în niciun fel legitimarea acelei "organizaţii", iar în cazul Sfintelor Mistere că acest concept circumscrie o realitate mai "diversă" decât ceea ce noi îndeobşte, în general considerăm ca sacramente al Bisericii; şi există din acest punct de vedere mărturii ale unor Sfinţi Părinţi care vorbesc despre împărtăşirea noetică, gnostică din Logos, sau din Trupul şi Sângele Logosului, care poate fi simultană cu Sfânta Euharistie, dar nu în mod absolut necesar, altfel spus experienţa mistică a împărtăşirii noetice, spirituale poate avea loc şi la un moment care poate să nu fie efectiv momentul Împărtăşaniei, însă este tot Sfânt Mister Euharistic, doar că se împărtăşeşte la un alt nivel, şi este vorba în general de cazuri puţine, de oameni iniţiaţi într-un sens mai profund în Sfintele Mistere ale lui Iisus Hristos.

În prealabil postat de cezar_ioan

După cum s-a întâmplat de nenumărate ori în timpul lucrării Mântuitorului, când Biserica nu era nici întemeiată şi nici inaugurată. Mulţi oameni au fost mântuiţi direct de Hristos, inutil să mai pomenesc acest adevăr.

Zău??? Poţi să ne dai şi un exemplu? Dar de mântuire, mântuire, nu de mântuire din vreo boală sau altă problemă. Oricum te asigur că ceea ce ai spus în această postare nu este învăţătură a Bisericii, ci este o eroare, care poate fi combătută chiar cu cuvintele lui Hristos. Dar până una-alta străduieşte-te, dacă poţi, să ne dai exemplul cerut.

În prealabil postat de cezar_ioan

În concluzie, eu cred că în cazul sutaşului harul s-a revărsat într-un mod asemănător cu ceea ce numim botezul dorinţei, deşi nu pot demonstra aceasta. E mai degrabă o analogie. Dumnezeu răsplăteşte pe Corneliu pentru viaţa sa sfântă, binecunoscută de oameni şi care ajunsese, cum spune textul FA până la Însuşi Dumnezeu.

Această concluzie este greşită şi te asigur nu doar că nu poţi demonstra, dar că nici nu vei putea, şi asta pentru că, după cum am spus mai sus, acolo a fost o Sfânta Taină a Bisericii, mai mult se poate vedea din text foarte clar că nu era vorba în cazul acelor oameni de a primi vreun botez, fie el şi al dorinţei. Dumnezeu l-a răsplătit pe Corneliu prin faptul că i-a deschis calea către Biserică şi i-a deschis calea Bisericii, prin apostolul Petru, către el.

În prealabil postat de cezar_ioan

Ne miră pe noi aceasta?
Ne lezează imaginea despre Biserică?
Nu cred, mai ales când ne reamintim că "vântul suflă unde vrea"..

Ne miră, pe unii, lejeritatea cu care unii fac afirmaţii fără nicio acoperire, evident neavând ei putinţa să ne lezeze imaginea despre Biserică, sau cel puţin unora cu siguranţă. Iar pentru "Duhul suflă unde vrea" ar fi vazul să consulţi nişte interpretări ale Sfintei Tradiţii a Bisericii şi abia după aceea să te rişti la interpretări. Iar dacă până acum nu ai făcut acest lucru, este bine măcar de acum încolo să o faci.

În prealabil postat de cezar_ioan

Textul din FA nu aduce nici o lezare Bisericii, ci deschide mintea noastră spre adevărul că Dumnezeu hotărăşte cine şi pe ce cale este mântuit.

Totuşi este de menţionat că Dumnezeu a hotărât, şi încă din veci, că nu există cu adevărat mântuire în afara lui Hristos şi în afara Bisericii, evident şi în afara unei vieţi corespunzătoare cu învăţătura de mântuire.

Pe de altă parte, chiar şi dacă s-ar mântui şi alţi oameni în afara Bisericii lui Hristos, adică în afara Ortodoxiei Creştine, asta nu înseamnă că acele organizaţii ar primi vreo legitimitate, ci doar că poate fi vorba despre toleranţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu faţă de cei care se află totuşi în stare de ilegitimitate, altfel spus care totuşi nu respectă voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte Biserica, dar sunt toleraţi, doar atât, toleraţi, nu legitimaţi, din anumite motive pe care Dumnezeu le-ar putea avea.

În prealabil postat de cezar_ioan

Dar cum rămâne atunci cu afirmaţia că "nu există mântuire în afara Bisericii"?

Este un lucru care stă în picioare.