Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Catolicii din Evul Mediu, ca și catolicii de astăzi au crezut și cred în aceeași dogmă: În afara Bisericii nu există mântuire. Dacă nu ar fi crezut în ea, nu erau catolici, deoarece respingerea obstinată a unei dogme înseamnă erezie. Este vorba de două interpretări deosebite ale aceleiași dogme. Ambele legitime, până când Papa sau un Sinod Ecumenic, în declarație solemnă, nu vor aduce clarificări suplimentare.
|
De fapt adevărul nu este acesta. Conform dogmelor catolice pe care le-am citat în anumite postări (dogme definite în Bula Unam Sanctam (1302) și la Conciliul de la Florența (1439) și pomenite la Conciliul IV Lateran (1215) și la Conciliul de la Vienne (1311-1313)) învățăturile promulgate ori propovăduite de
Lumen Gentium, 14-16; Gaudium et spes, 22; Redemptoris Missio, 10, adică de Conciliul II Vatican și de papii Paul VI și Ioan Paul II sunt eretice, iar cei doi papi, dacă nu cumva și următorii de după ei, pot fi suspectați sau considerați ca fiind eretici, tocmai pe baza respingerii în acele documente pomenite a învățăturilor dogmatice pronunțate ex-cathedra de papii anteriori, în special de Bonifaciu VIII și Eugeniu IV. Catolicii de după Vatican II, sau măcar marea majoritate dintre ei, exceptându-i pe vechii catolici și pe sedevacantiști sau alți tradiționaliști, cred, împreună cu Vatican II, cu Paul VI și cu Ioan Paul II, altceva decât credeau catolicii din Evul Mediu. Învățăturile sunt diferite și se contarzic, chiar dacă unii pretind că învățăturile dogmatice de la Vatican II și de după el nu ar fi fost emise cu pretenție de infailibilitate în ceea ce le privește. Pe de altă parte, nu pot fi ambele "interpretări" legitime de vreme ce contrazic reciproc, chiar și în lipsa unei "pronunțări infailibile".