[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Universality of salvation", aici, nu înseamnă că toţi se mântuiesc, ci înseamnă că toţi sunt chemaţi la mântuire, chemare la care unii răspund, iar alţii nu răspund.

Universalitatea mântuirii de care vorbeşte papa Ioan Paul II în acel text din enciclica Redemptoris Missio se referă efectiv la mântuire şi la universalitatea ei, nu doar la chemare la mântuire. Textul este foarte clar în limba engleză (nu îl traduc, dar rog că aceia care nu cunosc engleză să aibă încredere că sensul traducerii este cel dat de mine, de fapt de Ioan Paul II, nu de Mihnea Dragomir):

10. The universality of salvation means that it is granted not only to those who explicitly believe in Christ and have entered the Church. Since salvation is offered to all, it must be made concretely available to all. But it is clear that today, as in the past, many people do not have an opportunity to come to know or accept the gospel revelation or to enter the Church. The social and cultural conditions in which they live do not permit this, and frequently they have been brought up in other religious traditions. For such people salvation in Christ is accessible by virtue of a grace which, while having a mysterious relationship to the Church, does not make them formally part of the Church but enlightens them in a way which is accommodated to their spiritual and material situation. This grace comes from Christ; it is the result of his Sacrifice and is communicated by the Holy Spirit. It enables each person to attain salvation through his or her free cooperation.

For this reason the Council, after affirming the centrality of the Paschal Mystery, went on to declare that "this applies not only to Christians but to all people of good will in whose hearts grace is secretly at work. Since Christ died for everyone, and since the ultimate calling of each of us comes from God and is therefore a universal one, we are obliged to hold that the Holy Spirit offers everyone the possibility of sharing in this Paschal Mystery in a manner known to God."19

19. Pastoral Constitution on the Church in the Modern World Gaudium et Spes, 22.

Sursa: Ioannes Paulus PP. II - Redemptoris Missio

Această învăţătură, după cum am mai spus şi se poate deduce de către oricine, este eretică în raport cu dogmele pronunţate anterior de Bonifaciu VIII şi Eugeniu IV. Dogma sau dogmele contrazise de Vatican II şi de Paul VI şi Ioan Paul II spun foarte clar că aceia care sunt în afara Bisericii Catolice, nu doar păgâni, ci şi Iudei, sau eretici şi schismatici nu pot avea părtăşie la viaţa eternă şi vor merge în focul veşnic care a fost pregătit pentru diavol şi îngerii lui, dacă nu se unesc cu biserica catolică înainte de sfârşitul vieţii lor. Cu alte cuvinte, ceea ce spune Ioan Paul II, anume că harul mântuitor li se dă şi celor dintre păgâni, iudei ect din afara Bisericii, spre mântuire, printr-o cale misterioasă, în condiţiile în care acei oameni nu sunt uniţi cu Biserica Catolică până la sfţrşitul vieţii, este contrazicere şi sfidare făţişă a adevărului dogmatic odată definit şi deci erezie. Deci, conform dogmei romano-catolice, Ioan Paul II este eretic. Dar nu doar el, ci şi Vatican II are învăţătura aceea eretică, doar că nu este formulată în aceleaşi cuvinte, şi inclusiv şi Paul VI, după cum se vede şi din citarae făcută de Ioan Paul II din Gauddium et spes, 22, unde se specifică deasemenea foarte clar că romano-catolicii sunt obligaţi să creadă acea doctrină (practic fiind vorba de un alt fel de a pretinde infailibilitatea învăţăturii, nivelul ei dogmatic, şi obligativitatea catolicilor din comuniunea lor de a crede respectiva învăţătură, deşi contrazice una adevăr dogmatic definit în prealabil).

It firmly believes, professes and preaches that all those who are outside the catholic church, not only pagans but also Jews or heretics and schismatics, cannot share in eternal life and will go into the everlasting fire which was prepared for the devil and his angels, unless they are joined to the catholic church before the end of their lives; that the unity of the ecclesiastical body is of such importance that only for those who abide in it do the church's sacraments contribute to salvation and do fasts, almsgiving and other works of piety and practices of the Christian militia produce eternal rewards; and that nobody can be saved, no matter how much he has given away in alms and even if he has shed his blood in the name of Christ, unless he has persevered in the bosom and the unity of the catholic church.

sursa: http://www.ewtn.com/library/councils/florence.htm