[vsovivivi]

Mulţi au interpretat în fel şi chip scriptura vorbind despre Maria Magdalena, ca fiind o desfrânată care a şters cu părul ei picioarele mântuitorului şi care a iubit mulţi bărbaţi şi dacă a iubit mult i se iartă mult, şi dacă i se iartă mult atunci ea va iubi mult mai mult pe Stăpânul faţă de cel căruia i se iartă puţin, deşi Stăpânul îi iubeşte pe amândoi foarte mult.

Nu ştiu dacă au sau nu dreptate cei ce o interpretează ca pe o mare desfrânată foarte frumoasă care s-a simţit atrasă de Iisus şi de Cuvântul Lui cu care a fost trimis de Tatăl de la Carele L-a auzit căci dragostea din ea o îndemna la pocăinţă şi sinceritate şi viaţă curată... şi atunci a îndrăznit pentru că desfrânatele sunt îndrăzneţe... nu ştiu, poate, deci poate că aflând despre cel ce este gata să ierte.. păcatele, inima ei prea 'iubitoare' a crezut şi s-a lăsat sedusă de 'amăgitorul' cum îi spuneau Lui iudeii şi fariseii, căutând ea răzbunare împotriva acestor faraoni tirani şi răi şi făţarnici, prin dorinţa de a-L crede pe Iisus. Poate aşa o fi... nu ştiu, nu mă pricep.

Însă ce este mai important despre ea este faptul că văzând Domnul dorinţa ei de a-L urma, a scos din ea 7 draci sau demoni, adică nu unul cum avea copilul lunatic sau o legiune cum aveau cei doi îndrăciţi din ţinutul Gadarenilor ci fix 7!

Înseamnă deci că ea nu era nicidecum o desfrânată ca celelalte desfrânate sau o îndrăcită ca ceilalţi îndrăciţi, ci ea ştia că ieşise din păcate, din desfrânare de mică, adică îşi curăţise casa după cuvântul Domnului care vorbeşte despre cei ce-şi curăţă casa şi dau afară pe demon, năravul lăcomiei sau desfrânării însă acesta ieşind şi umblând prin locuri fără apă şi fără mâncare se întoarce şi găsind casa curată şi măturată, se mândreşte şi mai ia cu el încă 6-7 duhuri rele şi intrând în acel loc fac din casa aceea bar cu bară şi cu paturi ascunse şi cu jocuri de noroc sau electronice şi starea acelui păcătos devine mai stricată şi mai deplorabilă şi mai dureroasă şi chinuitoare decât aia de dinaintea măturării ei, dacă nu cumva fac din el muzeu istoric şi bibliotecă 'duhovnicească'.

Astfel am impresia că Maria Magdalena era o fiinţă ce-şi curăţise viaţa şi inima iubind mult pe Dumnezeu însă din pricina răstălmăcirii predaniilor şi din pricina mulţimii de prooroci făţarnici şi mincinoşi farisei şi saduchei, inima ei era acum plină nu de un drac ci de toţi cei 7 draci smintiţi care lăsau impresia în inima păcătosului că prin ei ea dobândeşte înţelepciune şi nu spurcăciune şi prefăcătorie vicleană şi rea faţă de Dumnezeul cel Adevărat şi Bun şi Milostiv, adică faţă de Cel Sfânt cu Viaţa şi cu Moartea.

Practic deci cred că ea era o fiinţă foarte curată şi foarte înţeleaptă, doar că înţelepciunea ei era înţelepciuma gLumii şi înţelepra fariseilor şi saducheilor iudei făţarnici care învârtoşau inimile oamenilor de la căile Domnului pentru bani şi pentru putere sau pentru slavă deşartă ca 'foarte mari învăţători şi prooroci drepţi şi înţelepţi, exemple de urmat' ferească-ne Dumnezeu.

Şi încă ceva, Mamona asta despre care vorbim este un termen fără legătură cu Amon sau Mamon sau ca alte zeităţi şi idoli păgâni ci este format din cuvântul MAMA (referitor la limba română care urma să fie limba Mântuirii), finalul de la SOLO-MON, şi o parte din numele ONAN al fiului păcătos al lui Iuda patriarhul, fiul acela care nu voia să împlinească datoria în mod cinstit şi corect faţă de numele Domnului, al tatălui şi al fratelui său, căci intra la văduva fratelui dar nu voia să-i ridice copii fratelui său ca să nu moştenească... pe Dumnezeu deci denumirea asta de MAMONA folosită de Iisus este pentru a scoate la lumină năravul femeilor păcătoase asemenea Mariei Magdalena, deci nu e vorba doar de iubirea de arginţi şi idolul acestui tip de egoism necredincios ci de 'înţelepciuda' celor 7 năravuri blestemate de Dumnezeu căci îl omoară oricare din ele pe omul credincios care se lasă sub slăbiciuni ca să le facă pe ele.

Iar acest nume blestemat a fost dat de Iisus năravului de stăpân din casa creştinului, căci lui slujeşte creştiunul crezând că slujeşte pe Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu, iar acest şarpe mândru şi semeţ şi foarte înverşunat locuieşte în ascunsul păcatelor în casnicii caselor Domnului prefăcându-se ei mereu că nu se prefac deloc şi mimând ei o trăire autentică şi cuvioasă sau sinceră, dându-se exemple pe ei înşişi, împrăştiind neghina vopsită în ideea că cică ar fi de mare folos, şi toate astea numai pentru faptul că ei cred ca naivii că sunt alintaţi, privilegiaţi în sensul că cică Domnul ar aplica dreptatea cu favoritisme căutând la faţa, la funcţia, la haina, la punga sau la linguşelile şi frumuseţea omului, la moda lui luxoasă sau la comportamentul grozav şi ghiduş al casnicilor măscărici ce încearcă să-i facă pe plac gLumeşte.

Deci MAMONA reprezintă un nărav groaznic ce apare în creştin încă din pântecele maicii lui şi apoi îi este transmisă omului toată viaţă această nebună credinţă cretină şi este ea bine întreţinută cu credulitate de toţi casnicii din imbecilitatea milei pentru păcate pentru că cică ''să nu cumva să sufere pupilul''... din pricina Domnului... cel rău şi urât căci aşa îl dispreţuiesc toţi casnicii pe Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu din invidie pentru mila lui cea dreaptă şi mângâierea şi alintul pe care El îl oferă din belşug curat tuturor celor care împlinesc Cuvântul fără deosebire şi fără privilegiere şi fără favoritisme sau scuzăciuni şi sustrageri 'prieteneşti', adică fără mită stricăcioasă... căci există şi un dar sau o mită bună cum ar fi, drept exemplu, rugăciunea umilă şi tainică către sfinţi sau drepţi sau către îngerii albi sau către Dumnezeu şi Maica Precistă.

Ce este de făcut?

Păi creştinul vrea mereu să se răzbune.. însă Domnul a zis : '..a Mea este răzbunarea..' deci creştinul trebuie să se răzbune şi el... dar cum trebuie să se răzbune atunci când îi vine lui de la Dumnezeu pofta cea mare de răzbunare? Cum?

Păi cum s-a răzbunat Domnul şi pe cine? Cum?

S-a răzbunat foarte pe păcate şi pe păcătoşi nefăcându-le şi neurâmându-i pe toţi cei ce nu mai vor a se întoarce lăsându-i pentru ziua cea mare a lor când Cuvântul îşi va face gloria Lui de la Dumnezeu, şi a urmat pe sf. prooroc Ioan Botezătorul şi pe toţi cei ce s-au umilit şi s-au întors sincer la Viaţă socotindu-i fraţii ai Săi şi MAMĂ a Lui căci toţi cei ce fac voia Tatălui din Ceruri sunt adevăratele Lui neamuri, deci iată adevăraţii casnici ai lui Dumnezeu, toţi cei ce-şi zidesc casa pe stâncă şi nu pe nisip, adică nu-şi strâng vorbe multe şi înţelepte cât mulţimea nisipurilor mării neţinând însă nicio poruncă ci aceia sunt casnicii lui buni care pe câte şi le strâng pe toate le şi împlinesc veşnic în tainca rânduială sfântă!

Simplu şi frumos să vă placă Hristos. Vai nouă celor ce ne place alt şarpe.. (căci mulţi auzim Cuvântul dar nici cu degetul nu ne atingem ca să împlinim întocmai Cuvântul lui Dumnezeu auzit, dacă nu cumva suntem atât de făţarnci încât evităm să auzim sau ne astupăm urechile sau ne facem că cică nu am auzit niciodată ori minţim ca câinii păcăliţi că cică iată noi am crezut mai bine şi cu tărie că defapt nu era de la Dumnezeu. El este!.. credeţi numai...)