[Florin-Ionut]

”Iubește și fă ce vrei!”

De multe ori am auzit îndemnul ăsta, dar nu am fost de acord cu el. Acum am aflat și cine l-a inventat.

Se pornește probabil de la ideea că iubirea e cea mai mare dintre virtuți și, dacă iubești, nu poți greși sau păcătui. Nu e chiar așa. Cea mai înaltă virtute a unui creștin este dreapta judecată sau discernămîntul sau darul deosebirii duhurilor. Această primă calitate este cea care ne ajută să direcționăm dragostea unde trebuie și cum trebuie, pentru că de multe ori crezînd că facem un bine comitem de fapt un păcat - sub aura acoperitoare a iubirii.

Să dau un singur exemplu. Ne iubim copiii cu dragoste naturală, părintească. Nu trece mult timp și începem să-i hrănim cu hrană tare, după care imediat apar în meniu dulciurile. Din cînd în cînd sau chiar frecvent aducem acasă ciocolată, bombonele și alte cele, manifestîndu-ne așa-zisa dragoste pentru propriii copii - lucru care stă tocmai invers. Ba mai mult, le dăm și altor copii dulciuri, iar cazul cel mai dureros este prezența lor în Biserică, cu aprobarea preotului, ca ”răsplată” pentru faptul că au participat cuminți la Împărtășire. Or asta numai iubire nu e.