Atunci cand se vorbeste despre Miscarea Legionara, se contureaza doua pozitii opuse. Unii o divinizeaza, altii o denigreaza. Cred ca o cale de mijloc se impune, caci nimic creat de om nu poate egala perfectiunea lui Dumnezeu. Prin ML, unor li s-a dat sansa sa se sfinteasca, altora sa-si incerce puterile si altora sa sa se sminteasca. As compara Miscarea Legionara cu o sita uriasa. Iar o sita ramane o sita, nu e nici icoana macar. Totusi, o sita e buna la casa omului.

Cine vrea sa vorbeasca despre Sfintii Inchisorilor, sa mearga mai intai la Aiud si sa stea 15 minute in osuar si sa se roage lui Dumnezeu sa i se descopere adevarul despre acesti sfinti.

Nu ne jucam cu canonizarile de parca sfintii ar fi la candidati la vreo functie lumeasca. Dumnezeu le-a daruit sfintenia unora. Nu-I putem lua locul. Treaba noastra este sa-L slavim pe Dumnezeu Care astfel ii cinsteste pe cei placuti lui. Pur si simplu. Fara nicio politica. Nu ne inchinam Miscarii legionare, ci lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a sfintit, nu Miscarea Legionara, care nu poate fi decat o miscare lumeasca si cu nimic mai presus decat Biserica.

Nu toti legionarii au fost sfinti. Nu toti sfintii de la Aiud au fost legionari. Politizarea sfinteniei din mandrie lumeasca aduce doar prejudicii si nu cred ca e placuta lui Dumnezeu.