|
În prealabil postat de vsovi
Anonima36, interesanta straduintza ta. Probabil 36 vine de la numarul de la casa, sau pantof sau reprezinta varsta... dar bine ca eshti anonima... ca asha ar trebui sa fim totzi, mai anonimi cu doua trei vise.
Vorbeshti de lacomie shi ca te stradui cumva dar nu-tzi prea iese shi cam pierzi in lupta cu capetenia diavolilor, sheful pantecului, ighemonul sufletului.
Poi sa-tzi dau cateva indreptari de la sfintzi, poate te ajutzi cu ele:
Sfantul Pimen:
"Voia, odihna shi OBIJNUINTZA acestora surpa pe om;
Cel ce are haina, sa o vanda shi sa-shi cumpere cutzit" shi explica acesta cum haina este odihna iar cutzitul este calea cea stramta, deci haina este calea cea larga pe care merg majoritatea pacatoshilor....
Sfantul Varsanufie shi Ioan, Parintzi filocalici, spuneau ca in trebuie mereu sa tai din voia ta shi din mancare, dar din mancare mie mi se pare ca ar trebui sa tai inainte de a te pune sa mananci efectiv, la fiecare masa, dar sa nu tai nimic din mancarea pe care o primeshti de la Hristos, daca se poate, ca shi asha taie patimile noastrea din ea, lasandu-ne infometatzi shi insetoshatzi... ca vezi ca deavolii la asta te indeamna sa posteshti... dar Cel ce itzi face bine, itzi poate face rau?
Deci acestia ne invatza ca postul nu se face brusc ci reducerea prin tairea shi din mancare aceshtia o faceau intreaga viatza, tot timpul, ajungand treptat shi dupa ani de straduintza la starile de a face voia lui Hristos...
Parintele Arsenie Papacioc, ne indeamna la a avea nu un post mandru shi fanatic cu care sa ne dovedim mushcii, ci el pune accentul nu pe un post sever ci pe o prezentza a noastra catre Dumnezeu, un gand, un sentiment, o vorba, un suspin, o rugaciune, un mic adevar, o dreptate mica, o smerenie catre Hristos, acestea le cere mai mult decat un post sever al mancarii cu atat mai mult cu cat suferim de vre-o boala sau suntem slabitzi fizic de boala sau de vre-o durere sau pierdere sau dezamagire.
Dar pentru a simplifica lucrurile, eu am impresia ca trebuie sa intzelegi fericirile, rugaciunea Domneasca shi ultima porunca din cele 10 porunci privindu-le de jos in sus, ca sa incepi:
intai te pocaieshti, apoi petreci nitzel cu Hristos, apoi acesta se v-a lua de la ei, shi atunci aceshtia vor posti... shi asta saptamanal sau zilnic sau cum e ritmul sufeltlui fiecaruia, dar e bine sa respecte randuiala... ca asha a zis Dumnezeu:
"Pocaitzi-va CA Imparatzia Cerurilor s-a apropiat" prin Ioan Botezatorul shi ucenici
"Cel mai mare dintre Oameni, adica Ioan Botezatorul, este totushi mai mic decat cel mai mic din imparatzia cerurilor" prin Hristos (adica cel ce se smereshte)
De ce nu postesc ucenicii Tai? "-Cand este Mirele cu Ei nu se cuvine, dar cand se va lua de la ei, atunci vor posti"
shi in final parintele Arsenie Boca spunea sa nu fim fatzarnici shi "sa postim la cele ce ne fac pofta": ca daca ai pofta de verdetzuri shi mananci verdetzuri, atunci ce ai facut, daca ai pofta de pita shi aluaturi shi sare cum am eu shi numai din alea mananc ce ma fac, sau daca itzi place lichidele shi toata ziua bei apa shi sucuri, sau bei cafea...?
Iar sfantul Ioan Gura de Aur (Hrisostom) spunea: "De ce te lauzi ca nu mananci carne daca ocara nu o induri?"
Iar Hristos be invatza sa postim la grijile lumeshti orientate inspre pofte, shi amintind shi de intzelepciuni, spunand ca Imparatul Solomon, intzeleptul intzeleptzilor, in toata maretzia sa nu s-a imbracat cu slava shi frumusetzea celor mici care nici nu seamana shi nici nu treiera shi totushi le hraneshte Dumnezeu...
Deci asha trebuie sa postim shi rugam ca sa ne facem sufletele shi inimile sa aiba ochii shi urechile duhovniceshti deschise ca sa poata auzi adevarul, dreptatea, sfintzenia, smerenia, dragostea ca sa reushim sa ne invezte Hristos sa iubim alaturi de El, pe apropiatzii noshtrii, pe cei ce o merita cu prisosintza indiferent de chip shi avere shi sa ne milostivim de cei pacatoshi shi robitzi de patimile lor. Cam asha ceva....
Ei vezi, e ushor sa sfatuieshti pe altul, sa-i aratzi ce shi cum au zis sfinztii, dar sfantul Pavel spunea ceva de genul: "ca indemnand pe unul sau pe altul, nu cumva ca tocmai eu insumi sa nu le fac"...
Iar sfanta Euftalia shi cuviosul Lazar ne indemna ca tot binele shi milostenia sa-l facem intr-o taina desavarshita, ascunzand toat vrednicia noastra fatza de oameni shi tzinand-o doar in fatza lui Dumnezeu, asha fel incat sa nu cumva sa shtie stanga ce face dreapta, nici parintzii, nici fratzii, nici prietenii, nimeni, nici un om, ca daca se afla shi cineva se mira de vrednicia ta, inseamna ca deja tzi-ai luat rasplata, ca ajungem ca shi fatzarnicii care atunci cand postesc o fac sa-i vada lumea ca postesc, shi ishi chinuie trupul, ishi posomoresc chipul, shi stau la coltzurile drumurilor sa-i vada oamenii ca postesc... aceshtia spune Hristos, shi-au luat plata, la fel shi cu rugaciunile comune particulare, sa nu le faci ca shi paganii, pentru ochii shi gura lumii, adica in fatza lor te apuci sa spui multe shi lungi ca sa vada apropiatul cat eshti tu de vrednic, ca aceshtia shi-au luat plata, adica precis shi eu oi fi mustrat de Hristos ca din mesajul asta ar rezulta cata vrednicie am eu...
nici poveste, ca eu ma cutremur mereu ca sunt din aia care shtiu shi nu fac, shi ajung sub cuvantul dureros al domnului care ii asemana pe ashtia cu aceia ce ishi fac casa pe nisip mishcator, dau shuvoaiele shi se prabusheshte, shi mare shi dureroase ii este caderea, deci trebuie sa ne asemanam cu cel ce ishi face casa pe piatra (Hristos), shi vin shuvoaiele, dau fulgerele shi vanturile, cutremurele shi inghetzul, shi casa acea ramane neclintita... ferice de aceia... bine ar fi sa ne numaram printre ei... ???
|