[TINERI PENTRU ROMANIA]

DRAMA DEPOPULĂRII

Legile

-I-

Populaţia României scade.
Ce se întâmplă?
Care sunt cauzele acestei plăgi sociale şi cum o putem vindeca?

Unii refuză să vadă răul.
Li se arătată România care îşi pierde sângele, care slăbeşte, care se stinge.
Li se spune: România piere!
La acestea ei răspund în doi peri sau înţepat şi-şi reiau somnul pentru o clipă întrerupt.
Ce le pasă? După ei potopul!
Dacă depopularea nu e oprită va veni sfârşitul.
Putem asista indiferenţi la aşa ceva?

-II-

Depopularea are trei cauze: pervertirea legilor, pervertirea moravurilor şi pervertirea conştiinţelor.
Legile sunt incomplete şi rele.
Ele nu opresc depopularea.

Ineficienţa legilor existente în materie de depopulare e un subiect greu de epuizat.
Trebuie totuşi încercată o abordare a lui pentru a arăta sursele răului.
Trebuie mai ales vorbit de doctrine şi de practici criminale care ne împing în neant.

-III-

Potrivit malthusianismului populaţia globului ar creşte în progresie geometrică, 1, 2, 4, 8, 16, etc., în timp ce mijloacele de existenţă ar creşte în progresie aritmetică, 1, 2, 3, 4, 5, etc..
De unde ar rezulta necesitatea reducerii populaţiei pentru a nu o condamna să moară de foame.
Pericolul de suprapopulare, invocat de Malthus, e fictiv.
Orice om onest şi raţional o poate constata.
Dacă malthusianismul ar fi doar o teorie vehiculată printre savanţi nu ar fi nimic.
El e însă propagat public, metodic şi activ.

Malthusianismul nu e singurul factor de depopulare.
Mai sunt şi numeroşii copii suprimaţi înainte de naştere.
Ei sunt o adevărată armată care ne-ar făcut mari servicii dacă s-ar fi aflat sub drapelul României.
Câţi sunt?
Cifrele înspăimântă.
Din 1990 până acum au fost avortaţi 23.000.000 de copii.
Avortul era un obicei în societăţile greacă şi romană.
Pe măsură ce ne eliberăm de disciplina Evangheliei recădem sub jugul mârşăviilor antice.
Îndepărtându-ne de Hristos ne îndreptăm spre decadenţă şi moarte.

-IV-

Legea ar trebui să sancţioneze tot ce lezează fiinţa naţională.
Impunitatea într-un astfel de caz e pentru viitorul nostru cel mai funest dintre pericole.
Cei care fac legile şi cei care le aplică au o mare responsabilitate.

Parlamentul şi justiţia par însă să se dezintereseze de valul de imoralitate care ne copleşeşte.
Din vârful scării administrative până jos se închid ochii la faptele cele mai scandaloase.
Pe măsură ce depravarea creşte, numărul sancţiunilor scade.
Nu se face aproape nimic pentru a combate distrugerea moralităţii.
Şi cum avem fetişismul autorităţii, tindem să considerăm acceptabile idei şi fapte pe care legile nu le condamnă.

-V-

Legile nu doar că nu opresc depopularea, ci chiar o favorizează.
Legea divorţului, în forma actuală, e un exemplu în acest sens.
De la simplificarea procedurilor de divorţ procesele între soţi s-au înmulţit şi depopularea s-a accentuat.

Surprinde?
O mare parte a Familiilor din prezent sunt sterile pentru că sunt întemeiate pe individualism.
Soţii se căsătoresc pentru ei, pentru plăcerea lor şi de copii nici nu vor să audă.
Simplificarea procedurilor de divorţ înlesneşte răspândirea individualismului şi prin aceasta dă o grea lovitură natalităţii.
Promotorii divorţului rapid au avut în vedere soţii şi au ignorat naşterea de copii.

Posibilitatea de a divorţa uşor, afectând Familia, duce la destrămarea societăţii.
Ea răspândeşte idea că în căsătorie nu contează decât plăcerea, că fecunditatea cuplurilor nu e importantă şi că se poate sacrifica datoria pasiunii.
Cu astfel de idei devenite principii o societate ajunge direct în sicriu.
Or dacă simplificarea formalităţilor de divorţ are urmări atât de grave ce poate rezulta din dezincriminarea homosexualităţii şi din preconizata legalizare a căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex?

-VI-

Se crede că tot ce e votat de un parlament e just, admirabil, perfect.
Fals!
Un lucru rău nu devine bun dacă apare într-o lege.

Legile omeneşti nu vor îmbunătăţi viaţa societăţii dacă nu se întemeiază pe Legea Divină.
Fără Dumnezeu orice legislaţie e o calamitate.
Principiile Legii Divine sunt: Familie trainică şi numeroasă, căsătorie între bărbat şi femeie.
Ele sunt indiscutabile.
Dar dacă aceste principii nu se regăsesc în legile noastre ele nu vor fi niciodată admise de toată lumea.

Având de ales între Legea Divină aspră care apără şi legea civilă care permite o vom prefera pe cea care ne stânjeneşte mai puţin.
Cunoscute fiind slăbiciunea, capacitatea de a se amăgi şi patimile bietei firi omeneşti nici nu ar putea fi altfel.
Adăugaţi la aceasta că legea civilă, chiar defectuoasă, păstrează o aparenţă de autoritate care impune şi care asigură adeziuni.

Predescu Virgil