Citat:
În prealabil postat de horatiu.miron
Arta are aceeasi definitie ca si acum o suta sau o mie de ani, anume transpunerea realitatii in concepte abstracte, pe care doar mintea umana le poate intelege si aprecia.
|
Propun această afirmație ca PERLA RAȚIONALISTĂ A ANULUI PE FORUM CREȘTIN ORTODOX.
Ce uimiți vor fi cercetătorii culturii de peste vreo cinci mii de ani când vor găsi această perlă magnifică salvată pe vreun ciob de memorie, cumva...
Dragă Horațiu,
ai scris o postare bună, după gustul meu, adică ai expus onest, sistematic, argumentat și cu ton optimist poziția personală despre folclor și dinamica artei românești în condițiile societății de azi. Felicitări pentru aceasta, toată stima!
Totuși, să trântești asemena bazaconie, în plină compoziție lăudabilă... cum oare se poate întâmpla?
Pentru a brodi o definiție cât de cât acceptabilă a artei, așadar deloc străină față de ființa ei, îți sugerez prietenește să renunți pentru început la dicționar.
Avem în România o mulțime de oameni de cultură care s-au întrecut în studiul și practicarea artei, definind-o uneori, frontal sau prin cercuri concentrice de sugestii și limpeziri semantice.
Poți răsfoi, așadar, pe (zic și eu la întâmplare, din memorie):
Titu Maiorescu, Tudor Vianu, Simion Bărnuțiu, Barbu Fundoianu, Lucian Blaga, Liviu Rusu, Gherea, Arghezi, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Nicolae Labiș, Marin Preda, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Grigore Leșe și mulți, mulți alții.
Cât despre
fenomenul Kitsch, căruia tu îi găsești se pare justificarea (ai mai făcut asta, în multe rânduri, confundînd se pare dinamica stenică a culturii cu dinamica patologică a tulburărilor ei), iarăși te rog să cauți prin Lucian Blaga, primul în istoria culturii care a abordat fenomenul (înaintea, chiar, a părintelui conceptului de Kitch - Abraham Moles).
Mă bucur că am prilejul să atrag atenția că arta românească damblagește de pe urma Kitsch-ului, sau mai bine zis damblagește sub forma acestei maladii, dintr-un motiv mult mai profund decât multiplicarea decibelilor în boxele maneliștilor de pretutindeni.
În "Trilogia valorilor", prin legea "nontransponibilității" filosoful nostru Lucian Blaga observa că
"structurile obiective ale esteticului natural nu pot fi transpuse întocmai în artă fără de a-și pierde aici calitatea lor inițială, și nici invers: structurile obiective ale esteticului artistic nu pot fi transpuse aidoma în natură, fără a-și pierde aici calitatea inițială".
Avem aici prima explicație oferită de un gânditor european, o explicație teoretică originală, pentru Kitsch, conferându-i statut de concept în aria meditației filosofice și mai ales în aria esteticii. Numite de filosof "para-estetice" («para-kalie»), aceste fenomene constituie tentative de "despecificizare" a unui anume "sine esențial",
punând în loc de ceva străin, altceva nespecific . Blaga surprinde astfel o inadecvare la estetic a unora dintre (sub)producțiile artistice….
Subliniind autonomia frumosului artistic, Blaga a dezavuat încercările de "autonomism" sau "estetism" ale unor teoreticieni, văzând în acestea excese deviante.
În imediata vecinătate, autorul se referă și la ortodoxismul promovat de Nichifor Crainic la "Gândirea", pe motivul că acesta ar constitui unul din pilonii spiritualității și specificității noastre (Frumosul sofianic și caracterul său restrictiv).
În ce mă privește, eu definesc arta foarte simplu: sensibilitate (simțuri și simțăminte) / frumos condusă / de un prieten al Adevărului (artistul).