[cezar_ioan]

În prealabil postat de horatiu.miron

Arta are aceeasi definitie ca si acum o suta sau o mie de ani, anume transpunerea realitatii in concepte abstracte, pe care doar mintea umana le poate intelege si aprecia.

Propun această afirmaţie ca PERLA RAŢIONALISTĂ A ANULUI PE FORUM CREŞTIN ORTODOX.
Ce uimiţi vor fi cercetătorii culturii de peste vreo cinci mii de ani când vor găsi această perlă magnifică salvată pe vreun ciob de memorie, cumva...

Dragă Horaţiu,
ai scris o postare bună, după gustul meu, adică ai expus onest, sistematic, argumentat şi cu ton optimist poziţia personală despre folclor şi dinamica artei româneşti în condiţiile societăţii de azi. Felicitări pentru aceasta, toată stima!

Totuşi, să trânteşti asemena bazaconie, în plină compoziţie lăudabilă... cum oare se poate întâmpla?
Pentru a brodi o definiţie cât de cât acceptabilă a artei, aşadar deloc străină faţă de fiinţa ei, îţi sugerez prieteneşte să renunţi pentru început la dicţionar.
Avem în România o mulţime de oameni de cultură care s-au întrecut în studiul şi practicarea artei, definind-o uneori, frontal sau prin cercuri concentrice de sugestii şi limpeziri semantice.
Poţi răsfoi, aşadar, pe (zic şi eu la întâmplare, din memorie):
Titu Maiorescu, Tudor Vianu, Simion Bărnuţiu, Barbu Fundoianu, Lucian Blaga, Liviu Rusu, Gherea, Arghezi, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Nicolae Labiş, Marin Preda, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Grigore Leşe şi mulţi, mulţi alţii.

Cât despre fenomenul Kitsch, căruia tu îi găseşti se pare justificarea (ai mai făcut asta, în multe rânduri, confundînd se pare dinamica stenică a culturii cu dinamica patologică a tulburărilor ei), iarăşi te rog să cauţi prin Lucian Blaga, primul în istoria culturii care a abordat fenomenul (înaintea, chiar, a părintelui conceptului de Kitch - Abraham Moles).

Mă bucur că am prilejul să atrag atenţia că arta românească damblageşte de pe urma Kitsch-ului, sau mai bine zis damblageşte sub forma acestei maladii, dintr-un motiv mult mai profund decât multiplicarea decibelilor în boxele maneliştilor de pretutindeni.

În "Trilogia valorilor", prin legea "nontransponibilităţii" filosoful nostru Lucian Blaga observa că "structurile obiective ale esteticului natural nu pot fi transpuse întocmai în artă fără de a-şi pierde aici calitatea lor iniţială, şi nici invers: structurile obiective ale esteticului artistic nu pot fi transpuse aidoma în natură, fără a-şi pierde aici calitatea iniţială".
Avem aici prima explicaţie oferită de un gânditor european, o explicaţie teoretică originală, pentru Kitsch, conferându-i statut de concept în aria meditaţiei filosofice şi mai ales în aria esteticii. Numite de filosof "para-estetice" (Ťpara-kalieť), aceste fenomene constituie tentative de "despecificizare" a unui anume "sine esenţial", punând în loc de ceva străin, altceva nespecific . Blaga surprinde astfel o inadecvare la estetic a unora dintre (sub)producţiile artistice….
Subliniind autonomia frumosului artistic, Blaga a dezavuat încercările de "autonomism" sau "estetism" ale unor teoreticieni, văzând în acestea excese deviante.
În imediata vecinătate, autorul se referă şi la ortodoxismul promovat de Nichifor Crainic la "Gândirea", pe motivul că acesta ar constitui unul din pilonii spiritualităţii şi specificităţii noastre (Frumosul sofianic şi caracterul său restrictiv).

În ce mă priveşte, eu definesc arta foarte simplu: sensibilitate (simţuri şi simţăminte) / frumos condusă / de un prieten al Adevărului (artistul).