Sorry, nu prea sunt de acord.
Din capul locului, sarcina mirilor e să își vadă de Taina Nunții, iar nu de taina banilor și-a muzichiei.
Dacă sunt înțelepți, cu gândul la mântuirea lor (că Taina Nunții asta are în prim plan - mântuirea împreună, în unire, iar apoi nașterea de prunci și creșterea lor în același duh mântuitor), vor avea de traversat cu totul alte etape decât cele lumești. Organizarea nunții, în înțelesul ei cu n mic, adică în afara sacrului, n-ar trebui să-i preocupe deloc.
În concluzie, chiar dacă sunt banii mei și ai soției, i-aș da bucuros nașilor sau altor persoane de încredere, ca să-mi văd liniștit de treaba mea și-a nevestei: pocăință și veselie duhovnicească.
Altminteri e păcat. În orice caz e pe lângă arătură.
Despre ce nuntă vorbim aici?
Chindia lumească ori Sfânta Taină?
|