Povestesc cum a fost la ai mei.
Cand mama si tata s-au luat, au primit de la familia mamei o suma de bani ptr. inceput. 10.000 de lei vechi nu stiu exact cat valora aceasta suma pe vremea lui Ceausescu. Peste o vreme, sora mai mica a mamei s-a casatorit, iar ai mei au fost (si sunt teoretic) nasii lor de cununie si botez copilului. La nunta lor, tata nu a dat tot 10.000 de lei, caci avea ceva probleme financiare, a dat inapoi 7.000 de lei. Si evident ca a iesit scandal, caci ei doreau sa isi recupereze banii si au inceput sa ii ignore pe ai mei.
Daca singurul motiv ptr. care dai bani la o nunta este ptr. ai recupera inapoi si nu ptr. ai ajuta pe cei doi tineri, atunci mai bine nu dai deloc. Nu ar trebui sa se conditioneze invitatia sau prezenta unei persoane la nunta de dar. Daca omul nu are bani asta nu inseamna ca nu il mai chemi la nunta ta, mai ales daca e prieten bun sau ruda. Si inainte era acest obicei sa dai dar, dar nu se facea mare tam-tam si nu erai batjocurit daca nu dadeai cat trebuie sau mai stiu eu ce.
Acea petrecere, care se face dupa Taina Cununiei, este un moment de sarbatoare, caci Nunta este o sarbatoare, un prilej de bucurie, nu de facut bani.
|