[Claudiu_FT]

N-am citit chiar tot de pe topic, dar mi-a placut intentia de a trage un semnal de alarma impotriva manipularii anti-romanesti. Sunt inca tanar, insa recent mi-a tras constiinta un semnal de alarma: cine sunt? m-am nascut accidental aici? oare nu ma privesc multi dintre stramosii mei din Ceruri? nu sunt dator oare in primul rand sa pun talantul daruit de Dumnezeu in slujba neamului meu?

Uneori in serile melancolice cand ma plimb prin locurile unde am copilarit si care m-au privit cum am crescut, simt un sentiment foarte subtil si profund. Simt un legamant fata de tot ce ma inconjoara, simt cum tot decorul se intrupeaza intr-un spirit matern care ma priveste duios. E un sentiment abstract, intradevar, poate nu am gasit cele mai potrivite cuvinte pentru a-l exprima.

Am realizat ca imi iubesc tara, o dragoste care cred ca e sadita in noi de la nastere, ca o revelatie naturala. Si intradevar, neamul romanesc e prins intr-o tragedie continua. Doar Dumnezeu stie de ce ne-a purtat in atata zbucium istoric si am fost mereu smeriti de soarta.

Ca sa imi dau cu parerea despre starea actuala a Romaniei, consider ca prima necesitate a oricarui popor o reprezinta arta si educatia. Educatie, pentru a ne cunoaste istoria si arta pentru a mentine vie legatura dintre cei ce au fost, cei ce sunt si cei ce vor fi.

Ca o ultima mentiune, am observat ca s-au dat mai multe definitii pentru arta. Eu as rezuma asa: arta este intruparea rationala a frumosului, iar frumosul genereaza fericire.

Toate cele bune!

P.S: Mi se pare derizoriu sa ai pretentii la sentimente patriotice daca esti stabilit in alta tara. Nu poti vorbi despre jugul pe care ai refuzat sa il porti (voluntar sau involuntar).