Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Corect. Am enumerat acolo cîteva din păcatele care nu necesită neapărata spovedanie, doar pentru cele din clasa lor. De aceea părinții spun că vin oameni care practic nu au ce spovedi. Sînt 100% sigur că la Teofil Pîrîian și la alți preoți îmbunătățiți au venit creștini spunînd că ”m-am mîndrit, m-am lenevit, m-am întristat, am păcătuit cu gîndul, am vorbit în plus” și altele asemenea - lucruri pentru care nu le era obligatorie Spovedania.
Ideea pe care vreau s-o transmit e că nu trebuie să mergem la Spovedanie înainte de fiecare Împărtășire. Mă refer cu strictețe numai la creștinii activi, rugători, mereu prezenți în Biserică, cu fapte bune șamd. Asta e o idee inoculată și îndrădăcinată atît de adînc în conștiința noastră, încît ne e frică să le mai dăm crezare Sfinților care ne îndeamnă să îndrăznim să ne apropiem des de Potir. Dar, atunci cînd ajungem la duhovnic, acesta trebuie să știe și micile noastre păcate ca să ne dea sfat, deși aceste căderi ne sînt deja iertate de Dumnezeu mai înainte de Spovedanie pentru rugăciunile noastre și ale Bisericii - dacă avem suficientă credință.
Uităm trei lucruri fundamentale:
1. Chiar și Sîngele Lui Hristos ne curăță păcatele. Fapt de netăgăduit de nimeni, o spune Însuși Hristos.
2. Apostolii au lăsat ca testament împărtășirea obligatorie a fiecărui creștin (activ, practicant, hotărît să țintească viața veșnică). Canoanele Apostolice sînt clare.
3. Liturghia are ca scop împărtășirea credincioșilor. Fără a ne cumineca, Liturghia își pierde sensul, rămîne o colecție de rugăciuni într-o slujbă la biserică în care Hristos Se aduce ca Jertfă nesîngeroasă doar pentru preot și cîțiva copii.
În schimb de amintim doar de Împărtășirea spre osîndă și ne temem ca nu cumva să ne fulgere Dumnezeu pentru că am îndrăznit să răspundem chemării preotului.
EDIT:
Smerenia nu e atunci cînd tu ajungi la conștiința păcătoșeniei și a nevredniciei, lucruri perfect adevărate și reale tot timpul. Este normal să gîndești așa, nu e o umilință sau o formă de smerenie.
Smerenia e atunci cînd un coleg de pe forum te jignește și tu nu-i răspunzi cu aceeași monedă. Este cînd alegi să taci cînd poți să-i spui cuiva vreo două pentru că te-a deranjat. Este atunci cînd rabzi o palmă de la cineva. Cei mai avansați sînt în stare să întoarcă și celălalt obraz. Smerenia e uneori sinonimă cu dragostea desăvîrșită cînd, iată, îți pui sufletul [în pericol] pentru a cîștiga pe fratele tău căzut la viața veșnică. Așa Sfinții i-au întors la Hristos pe tîlhari, așa au fost mîntuiți mulți oameni începînd cu tîlharul de-a dreapta care a început cu batjocuri și a sfîrșit mîntuindu-se.
|
Florin, de potir te apropii cand spune duhovnicul. In rest, am mai spus si o repet: Impartasania este medicament salvator si vindecator. Nu contest nimic din cele spuse referitor la Impartasanie. Singurul meu amendament este acesta: te apropii cand spune duhovnicul. totul cu ascultare.
Florin, am spus eu vreodata ca sunt smerita? Eu recunosc ce sunt, o pacatoasa. Dar atunci cand credinta este facuta talmes balmes doar din dorinta de a ma jigni pe mine , ei bine consider ca trebuie sa spun cate ceva. Nu pentru mine ci pentru credinta ce o am.
Nu uita ca am avut indemnuri la rugaciune impreuna cu totii, am avut indemnuri de a nu mai scrie nimic , sa ne linistim, am avut astfel de postari. In schimb s-a continuat mai vehement si mai urat, mai ironic si mai jignitor.
Si aici pe forum sunt mici interese ca si in lume. Si aici o mana spala pe cealalta, si se fac mici grupulete de sustinatori, care se unesc cand e vorba de a ataca un alt crestin incomod. Pana acuma, din ce am vazut am fost printre putinii care am fost capabila sa apreciez postari frumoase a unor useri , indiferent de grupuletul din care fac parte. Si chiar daca astazi am discutat cu cineva mai aprins , maine daca a postat ceva ce mi-a placut mult nu am intarziat sa o spun fara resentimente.
Nu am facut parte, si nici nu voi face parte in viitor din astfel de grupulete, Voi fi singura eu cu Dumnezeu si voi spune ce gandesc, ce simt si asa imi voi marturisi credinta indiferent de cat de multe jigniri imi vor fi aduse. De altfel nu sunt suparata pe nimeni, absolut pe nimeni, din contra , consider ca toti cei care ma jignesc imi fac bine, ca asa ma tin pe linia de plutire si nu calc dincolo in mandrie si pareri de sine. Numai asa voi putea sa nu cad in slava desarta, si voi putea sa nu uit nici o clipa ca nu sunt decat o pacatoasa si nimic mai mult.