[laurastifter]

În clasa a XII-a, ni s-a schimbat profesoara de Română, dar a venit o doamnă profesoară tot foarte bine pregătită, chiar profesionistă.
Chiar în prima sau a doua oră cu dumneaei (încă nu ne cunoştea prea bine, de vreme ce ne-a preluat în clasa a XII-a), comentând o poezie bacoviană, am avut o tentativă de a mă implica, deşi nu-mi plăcea deloc pesimismul lui Bacovia şi, evident, nici nu-l înţelegeam bine, de vreme ce poeziile lui exprimau un mesaj în antiteză cu modul meu de gândire (am fost şi sunt, realmente, excesiv de optimistă, încât cei dragi îmi repetă, exasperaţi, că am idei utopice şi plutesc prin aer).
Am dat câteva răspunsuri interesante, dar, la un moment dat, când doamna a întrebat ce credem că simbolizează plumbul în acea poezie, eu am ridicat mâna şi, plictisită de atâta pesimism, am răspuns: "cred că simbolizează o licărire de speranţă"!
Doamna se uită la mine uimită: "cum, exact plumbul îţi sugerează ţie ideea de speranţă?".
Evident, în stilul meu caracteristic, am început să zâmbesc şi i-am spus doamnei că are dreptate. :))