[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu voi spune ca cei care au postat fotografiile cu pricina sunt comentatori idolatri cu imaginatie deliranta.

Nici eu nu spun. Întrucât comentatorii idolatri la care mă refer sunt, evident, cei de aici de pe forum care îşi fac cruci în faţa unei poze măsluite. Cea mai activă dintre toţi fiind tu, întrucât nu te poţi abţine să dezvolţi nucleul delirant care îţi hrăneşte "credinţa".

În mod evident eşti mare degustătoare de sclipici şi magie, probabil nu ai nimerit calea dreaptă a credinţei oricărui creştin, deşi Biserica ţi-a pus şi ţie, ca tuturor creştinilor, toate mijloacele la îndemână.

Agitaţia furibundă pe care o faci pe forum atunci când afectivitatea şi mândria ta nestăpânite se revarsă, este binecunoscută tuturor. Faci un mare tărăboi de afecte, schimbi subiectele şi premisele, aduci argumente cu totul nepotrivite ori de câte ori vulcanul interior se revarsă din tine şi mătură toate şandramalele încropite ale credinţei tale tulburi. Şi ai pretenţia să fim de acord cu tine.

Ei bine, eu nu sunt de acord. Şi ar fi fost o dovadă de lipsă a iubirii ca, văzînd ce enormităţi lansezi pe forum, să zic da, Mihaela, bine zici, creştineşte ai vorbit. Sau, pur şi simplu să tac la nesfârşit şi să citesc lungile tale deversări iraţionale.

Ar fi fost, cred, mult mai sănătos să cugeţi măcar câteva clipe la obiecţiile mele faţă de impresia că fotografia aceea poate fi numită "confirmare minunată".

Rezum în câteva puncte poziţia mea ca să fie clar ce am de spus şi totodată ca să reiasă cât mai limpede în evidenţă cât sunt de nefireşti reacţiile tale nevrotice faţă de afirmaţiile mele:

1. Avem zilnic în Biserică nenumărate minuni autentice ale Ortodoxiei. Dintre acestea, de departe cea mai mare minune, de nespus, este Sfânta Taină a Euharistiei. M-aş fi bucurat mult să ne scrii despre ea, dacă aveai ceva vrednic de spus.
2. În Biserică întâlnim frecvent şi alte roade ale puterii lui Dumnezeu care, cel puţin pentru mulţi dintre noi, au un caracter suprafiresc: tămăduiri minunate, viziuni şi proorocii veritabile, răpiri în Duhul Sfânt, convertiri veritabile şi multe alte fapte din viaţa oamenilor care se petrec doar în Duhul.
3. O minune consider că este inclusiv păstrarea credinţei unui creştin, care aduce roadele ei fiecăruia după puterea lui şi după harul lui Dumnezeu. O numesc minune deoarece, în condiţiile vieţii de azi, când împrăştierea minţii, agresiunile în toate planurile ale puterii secularizante asupra Bisericii, lucrările diavolului în văzduhurile fiecăruia şi ale lumii întregi - sunt fără precedent. De puternice. Şi când neînţelegerile dintre creştini, chiar în sânul Sfintei Biserici, au atins cote înalte ca intensitate şi evantai al manifestărilor.
4. Faţă de toate aceste minuni, care ar ajunge pentru pacea sufletului unui om evlavios şi pentru rodirea în el a Duhului, consider că apetitul tău pentru minuni televizate şi fotografiate nu înseamnă altceva decât o cădere. Un semn patognomonic pentru caracterul afectiv iraţional, tulbure şi vulcanic, al unei credinţe care seamănă mai degrabă cu a superstiţioşilor amatori de ritualuri extravagante, decât cu simplitatea şi raţionalitatea cumpătată a unui om creştin.
5. În plan psihologic (plan pe care nu îl putem ignora la nesfârşit, noi creştinii ortodocşi, doar pentru că aşa vrei tu) este o aberaţie monumentală, caracteristică interpretativităţii din sfera delirului mistic, să rupi unitatea dintre un fenomen şi oglindirea lui în sufletul omului, postulînd ex-burticus şi ex-inconştientus-maladivus că o lumină dintr-o poză e harul lui Dumnezeu pe care nimeni nu îl sesizează în realitate, în spaţiul unde se presupune că a avut loc minunea. Ci îl sesizezi doar tu, din fotoliul în care manevrezi mouseul şi visezi la cai verzi pe pereţi.
6. Caracterul demagogic şi manipulator al pozei, natura lui de propagandă împotriva catolicilor dar şi de ţeapă în mintea pseudo-creştinilor ortodocşi (cărora le developează nu harul, ci misticismul maladiv), îmi pare evident. Într-o civilizaţie a imaginilor, cum este cea în care trăim noi, fireşte că şmecherii şi rătăciţii cu capul folosesc şi tertipuri vizuale ieftine, doar-doar or mai tulbura o vreme apele şi-aşa destul de tulburi astăzi.

Acurateţea răspunsului tău la întâlnirea cu fotografia lasă mult de dorit.
Iar tumbele agitate pe care le faci înaintea celor care ţi-au adus argumente atât din sfera credinţei, aşa cum se manifestă ea curat în Biserica noastră, cât şi din planurile fizicii, psihologiei şi a altor discipline corelate, arată un singur lucru: că te însingurezi, ca de obicei, într-un rol care nu îţi face cinste nici ca femeie, nici ca om creştin, nici ca participant la dezbaterea de pe forum.

Regret că orgoliul şi caracterul pătimaş îţi depăşesc, ca de obicei, bunul simţ şi raţionalitatea fiinţării cu care te-o fi înzestrat şi pe tine, ca pe toţi muritorii, Bunul Dumnezeu.
M-aş bucura să reconsideri subiectul, cu pace sufletească, dacă rugăciunea şi harul, pe care de-o vreme îl vezi spoit pe pereţi, de nu cumva te-or fi părăsit cu desăvârşire.

Cât priveşte agăţarea ta de unele dintre cuvintele mele, m-aş bucura încă şi mai mult dacă ai lăsa în plan secund unele exprimări (acolo unde , de fapt, le e şi locul) şi ai sesiza duhul de dincolo de îmbrăcămintea textului, aşadar mesajul, intenţia, împărtăşirea.