[Florin-Ionut]

CAPITOLUL XLV
Sfintirea celor adormiti e mai deplina (decât a celor vii)

Ceva mai mult; sufletele dezlegate de trupuri au ceva mai prielnic pentru
sfintire decât cele ce înca traiesc în trup. Într-adevar, prin rugaciunile preotilor si
prin mijlocirea sfintelor Daruri, ele se curatesc cu adevarat si primesc iertarea
pacatelor deopotriva cu cei vii. Dar în afara de aceasta, ele nu mai pacatuiesc cu
nimic si n-adauga nici o vina noua la cele vechi, dupa cum se întâmpla cu cei
mai multi dintre vii, ci sunt fie iertate pe deplin de orice pedeapsa, fie macar
scutite pentru totdeauna de pacat. Prin urmare, ele sunt mai pregatite si mai
vrednice de partasia cu Mântuitorul, nu numai fata de cei mai multi dintre cei ce
traiesc în trup, ci si fata de ele însele dac\ ar fi în trupuri. Si tocmai faptul ca
sunt eliberate de trup, le face sa fie cu mult mai destoinice pentru împartasirea
cu Sfintele Taine, decât daca ar fi împreunate cu trupul.
Caci în cer exista locasuri multe si felurite, pentru ca sa poata fi cinstita
orice treapta de virtute si sa nu ramâna nimic nerasplatit de catre Judecatorul Cel
drept si de oameni iubitor. Astfel, Sfântul Apostol Pavel si altii ca el, care ca
niste desavârsiti, s-au învrednicit de cele mai mari cununi si au mostenit fericirea
cea mai deplina, dupa ce au fost dezlegati de trup, se bucura mult mai mult decât
în viata aceasta; tot asa si cei rânduiti într-o stare mijlocie în asemenea odihna, o
data plecati de aici, era firesc sa dobândeasca si ei ceva mai bun decât când
traiau în trup. Am aratat însa ca toata odihna sufletelor si toata rasplata virtutii
de orice treapta, nu e nimic altceva decât aceasta Pâine si acest Potir, care se
împart cu masura si unora si altora, adica si viitor si mortilor. De aceea a si
numit Domnul „cina” bucuria Sfintilor în veacul ce va sa vie236, ca sa arate ca
acolo nu e nimic altceva mai de pret decât aceasta Masa.
Iata de ce dumnezeiasca Jertfa a Euharistiei se aduce si pentru cei morti ca
si pentru cei vii; si dupa cum cei vii sunt sfintiti în doua feluri, precum am
spus237 se sfintesc si cei raposati, nefiind întru nimic mai prejos decât cei vii, ba
dimpotriva, stând oarecum chiar mai bine decât ei.