Fraților și surorilor! Să nu disprețuim pe nimeni. Ne este mai de folos să vedem ce vrea celălalt să ne ofere și ce-i putem noi oferi, dacă vrea să primească, bineînțeles. Din dezbaterea iscată pe topicul ăsta am putea învăța cu toții multe. Ea este esențială cu privire la modul în care ne înțelegem credința fiecare dintre noi. Felul în care ne raportăm la sfințenie, la har, la Dumnezeire, felul în care le înțelegem face să existe atâtea deosebiri între noi și atâtea neînțelegeri.

Dar ca să învățăm ar trebui evitate aprecierile personale, îndeosebi cele negative, pentru că ne rănesc orgoliile, pe care n-are rost să ni le negăm. Cred că lupta cu mândria o are de dus fiecare dintre noi, iar lovirea ei de către altul o face să se stârnească și mai tare, chemându-și imediat în ajutor mânia, poate chiar și ura.
E bună rănirea mândriei pentru cel care știe că-i este dușman, care chiar dorește s-o supună. Pentru ceilalți cred că este mai bun cuvântul smerit și blând, care ar putea trezi și în interlocutor cele asemenea.

Pentru mulți dintre cei neimplicați direct în discuție și care vor, cu inimă curată, să priceapă, consider foarte bune precizările lui Cezar și ale lui Decebal cu privire la modurile de manifestare ale harului. E bine să luăm aminte, pentru că argumentele pe care le-au adus sunt din Scripturi și de la Sfinții Părinți, și în esență subliniază participarea integrală a omului, a celui care se sfințește, la întâlnirea cu Dumnezeirea, criticând și ferindu-se de o înțelegere superficială, care vede acțiunea harului ca pe ceva mai degrabă magic, neimplicând neapărat participarea omului.

Dacă credința magică n-ar afecta o parte atât de însemnată din poporul nostru, sunt sigur că nici supărarea lui Cezar n-ar fi așa mare. Însă a văzut și a înțeles prea multe, mai ales prin natura profesiei sale, ca să mai poată tăcea cu privire la acest subiect.

Să ne întoarcem la Sfinții Părinți, să vedem cum au înțeles și cum au trăit ei viața în har și să facem și noi ca ei, citind și rugându-ne, ca să ne luminăm mințile și inimile. Cu atât mai mult cu cât suntem în acest timp binecuvântat, al Postului Adormirii Maicii Domnului.