Cu adevărat frumoasă această dilemă. Tudor ne surprinde din nou cu maturitatea problemelor pe care le pune. De fapt, n-ar trebui să fie surprinzător, dacă n-am uita că și noi am fost copii și am avut întrebări existențiale. Faptul că încă suntem preocupați de ele nu înseamnă că s-au născut azi, ci doar că am uitat când ni le-am pus prima dată.

Problema atenției - la Dumnezeu, la lumea noastră lăuntrică și la ceilalți - și-o pune orice creștin care conștientizează, asistat de obicei de scrierile sfinte, că are de lucru cu sine, pentru împlinirea dorinței care crește în el de a se uni cu Hristos. Și cum calea este lăuntrică iar drumul duhovnicesc, înțelege că trebuie să-și deschidă acest ochi, să-și exerseze această vedere.

Atunci începe să se roage, și rugându-se, după cum bine știi, atenția se îndreaptă către Hristos și către sine, către inima sa. Atunci încep să se întâmple minuni. Omul constată că inima îi este un pietroi (vorba lui MariS) sau un ogor înțelenit sau plin de buruieni. Dacă se apucă de treabă, rugând întruna mila Domnului, ogorul inimii sale, însămânțat în prealabil de cuvintele sfinte, va primi ploaie și lumină dumnezeiască, se va înmuia și va începe încet, încet, să dea lăstari care vor crește până vor ajunge, cândva, să rodească.

Poate am cam divagat, însă lucrarea aceasta este tocmai pocăința la care făceai referire, iar rugăciunea nu se poate fără atenție.
Și minunea este că în rugăciunea aceasta care trebuie să devină a inimii, însuși Hristos - Logosul, Dumnezeu Cuvântul, Rațiunea divină, coboară în inima la a cărei ușă ne-a spus El că stă și bate. Noi credem că Îl chemăm, însă iată că El deja este acolo și așteaptă să-i deschidem.

Celelalte atenții cred că sunt cuprinse în aceasta, către Dumnezeu, pentru că El cuprinde toate și pe toți. Omul care se roagă nu se închide în sine, nu se izolează de tot ce-l înconjoară, ci din contră, cu harul Domnului devine mai prezent și mult mai atent și conștient de lumea în care se află, mai receptiv.
Sf. Serafim din Sarov (parcă) dădea îndată răspuns potrivit celor care veneau cu diverse probleme la el, rugându-se și pătrunzându-le într-o clipă, în profunzime (însă am cunoscut și în viață un astfel de rugător).