[Decebal]

În prealabil postat de Florinvs

Pentru aceste realizari, ca sa "dam Cezarului ce-i al cezarului", trebuie sa recunoastem si meritele lui Gheorghe-Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu, care, cu toate pacatele lor, au facut si lucruri bune! Chiar daca era regim comunist, Romania trebuia sa existe ca stat, si viata trebuia sa mearga inainte! (...)

Desi oficial Romania era "stat ateu", totusi dupa 1964, practic nu mai existau restrictii de natura religioasa, lumea care dorea putandu-se duce la biserica! De altfel, si ofiterii de militie si securitate isi botezau copii, se cununau religios. Cel putin aici la Husi nicioadata n-am auzit ca vreun militian sau securist de dupa 1964 sa-i reproseze cuiva ca de ce s-a dus la biserica!

Văd că domnul Florin încearcă să ne "vândă" acea perioadă a istoriei trecând peste agresiunea spirituală nemaiîntâlnită până atunci împotriva României şi a creştinismului (în special a celui ortodox, fiind majoritar). Însă, domnul Florin, după cum v-am mai spus, ateismul, umanismul (socialist), materialismul (aici dialectic şi istoric) nu sunt nişte componente auxiliare şi nesemnificative ale socialismului, ci sunt fundamentale, constitutive. România nu era "stat ateu" între ghilimele, ci chiar era şi devenea un stat din ce în ce mai ateu şi mai ateist, ideologia oficială, din ce în ce mai puternic propagată şi implementată, fiind ateistă, materialistă, în esenţa ei nu doar anti-religioasă, ci anti-creştină şi anti-hristică. "Lucrurile bune" care s-au făcut s-au făcut totuşi în numele unei ideologii anti-creştine.

Referitor la aşa-zisa lipsă de restricţii de natură religioasă, din nou vă înşelaţi grav şi v-am mai spus deja acest lucru. Vorbeşti apoi despre o "încetare a persecuţiilor", dar până atunci uiţi că prin persecuţii i-au "dresat" şi i-au pus la "respect" pe ortodocşi, şi cred că nu numai pe ei, aşa încât este destul de cinic să vorbim despre "încetarea" persecuţiilor. Şi mai este un aspect, foarte important, faptul că au mai "încetat" persecuţiile asta nu are chiar aşa de multă relevanţă pentru că Uniunea se conducea după principii marxist-leniniste, învăţătura creştină fiind marginalizată total, aşa încât Biserica nu avea nicio influenţă semnificativă în societate. Aşa cum s-a întâmplat şi în România, dar la o scară mai mică a durităţii în comparaţie cu Rusia. Dar problema este că şi asta este de fapt tot persecuţie, doar că sub altă formă. Faptul că unii sau alţii îşi botezau copiii la biserică nu are relevanţă prea mare atâta timp viaţa lor era orice numai nu creştinească. La putere era altă lege, nu cea creştinească, ci una anti-creştină.

Ceea ce nu înţelegi dumneata sau nu cunoşti este că însăşi învăţătura filozofică sau ideologică a comuniştilor prevedea o astfel de "tolerare" a "libertăţii de conştiinţă", în acest caz a mersului la biserică, însă pe de altă parte se lucra la toate aspectele vieţii să fie descreştinate şi comunizate, marxizate, "umanizate". Astfel comuniştii, prin tocmai dezvoltările multilaterale la care lucrau, prin falsa tolerare a creştinismului, prin promovarea şi propaganda tot mai agresivă a substraturilor "umaniste" ale comunismului urmăreau dispariţia pe cale "naturală" a religiei în general şi a creştinismului în special. Aşa zisa toleranţă pe care o dădeau religiei era doar una de faţadă, de spoială, pentru a părea în ochii lumii drept democraţi, drept unii ce respectă "libertatea de conştiinţă", însă dincolo de această faţadă mincinoasă "umanismul socialist" lucra la dispariţia pe cale "naturală" a religiei, în special a creştinismului, prin propaganda şi îndoctrinarea ateistă marxistă şi materialistă dialectic şi istoric, prin introducerea "moralei" socialiste, prin introducerea şi impunerea la nivel social a criteriilor de selecţie "morală" comunistă, prin îndoctrinarea sau silirea oamenilor la o viaţă condusă după legi antireligioase şi anticreştine aşa încât să păstreze faţada religioasă, dar să înlocuiască fondul cu "etică" şi "spiritualitate" umanistă comunistă.