Citat:
În prealabil postat de topcat
Moralitatea vine din instinct, asa cum din instinct ursul maninca zmeura. Instinctul moralei, asa cum este cel al mincatului sau al ingrijirii puilor, nu apare odata cu omul. El este o mostenire genetica, ca alte caracteristici. Pe linga aceasta, omul a avut nevoie sa coopereze pentru ca el nu se afla deasupra lantului trofic. Au supravietuit doar cei care cooperau in cadrul familiei si apoi a tribului.
|
Dacă moralitatea ar fi sau ar fi fost un instinct, sau doar atât, atunci nu cred că mai poate fi numită moralitate. Moralitatea ține de alegere, de raționalitate, de responsabilitate, de te vedea pe tine și pe cel de lângă tine drept niște persoane, care trebuie respectate, nefiind vorba doar despre atingerea unor interese, a împlinirii unor nevoi. Moralitatea este deci moralitate și pentru că îl vede pe om ca om, ca scop, iar nu ca pe un mijloc, temporar sau permanent, de atingere a unor scopuri, de satisfacere a unor nevoi. Cred că o astfel de distincție a făcut Kant cu mult înaintea noastră. Cu alte cuvinte
moralitatea din interes, care de multe ori este aruncată la gunoi pentru a face loc la tot felul de răzbunări și răbufniri instinctuale,
nu este cu adevărat moralitate umană (poate o fi una "animală") și nici măcar nu poate fi, nu poate deveni, sau cel puțin nu fără o intervenție "demiurgică", divină, mult superioară nouă atât ontologic cât și moral.