[fallen]

Din cate stiu eu, sfintele scripturi spun in cateva randuri destul de explicit ca "omul lasa pe mama si pe tatal sau" si se uneste cu sotul/sotia. Si fara sa am vreo problema, vreun conflict nerezolvat, vreun resentiment (si la noi in familie a fost vreme indelungata o "drama" pe tema asta, mai ales intre parintii mei si parintii lor), practica mi-a demonostrat ca asa e cel mai bine.

Asta nu inseamna sa nu-ti mai vezi parintii, sa nu-i cinstesti, sa nu-i respecti, dar viata ta merge mai departe alaturi de noua familie pe care ti-ai intemeiat-o. Insa din pacate am observat ca multa lume, mai ales la noi in tara, tinde sa aiba o relatie oarecum "patologica" cu parintii, si daca-mi dati voie am sa expun doua situatii (eu doar le expun, incercand sa ma abtin sa pun vreun diagnostic, pentru ca nu sunt in masura).

Prima situatie care mie mi se pare anormala este aceea a adultului care ar trebui sa fie pe picioarele lui, a terminat o scoala sau o facultate, are un serviciu, o preofesie care ar trebui sa-i asigure independenta, insa el/ea intarzie anormal de mult sa traiasca in casa parinteasca, se teme sa-si inceapa o viata proprie, e dependent afectiv de parinti, datorita lipsei sau inconsistentei afectiunii pe care ar trebui sa o primeasca de la un eventual partener/a de viata, sau datorita temerii, fricii de a incerca sa iubeasca pe altcineva (poate si ca urmare a unei experiente nereusite intr-o relaties sau tentativa de relatie anterioara), sau poate mai grav este atunci cand omul pleaca tarziu intr-o relatie sau casnicie si se intoarce si mai tarziu dupa o experienta ratata. Astfel de persoane, din cate cunosc si eu, investesc toti banii care-i castiga in casa parinteasca, isi intretin parintii si eventual fratii care, aflati si ei la randul lor intr-o situatie "patologica", continua sa "paraziteze" casa parinteasca, profitand de sprijinul si siguranta pe care le-o ofera unul din parinti, ambii sau celalalt frate/sora, urmand ca, cel mai probabil, la moartea parintilor, lumea lor sa para ca se sfarseste, scopul vietii sa devina ingrijirea unui caine sau pisici, in cazul celor singuri la parinti sau cu frati/surori asezati la casa lor, sau mai exista si posibilitatea ca un frate/sora casatorit dar nu cu o situatie financiara prea buna, sa revendice mai multe drepturi la mostenire, pe motiv ca el are copii si tu nu.

A doua situatie frecvent intalnita este aceea cand copiii isi ingrijesc parintii dar purtarea lor de grija e direct proportionala cu potentiala mostenire pe care urmeaza sa o primeasca de la parintii lor. Iar cand sunt mai multi frati situatia se imparte cam in felul urmator: cel care se insoara/marita primul si pleaca la casa lui, nu ar trebui sa aiba aceleasi pretentii cu cel care ramane in casa parinteasca si "ingrijeste" de parinti (sau dupa caz parintii ii poarta lui de grija pana la varste nefiresti). Si dupa cum bine e stiut, parintele intodeauna il vafavoriza pe cel mai slab, mai neputincios (sau mai delasator), iar cel puternic in loc sa fie mandru ca s-a descurcat singur, se va simti discriminat de catre parintii care il favorizeaza pe celalalt si vor zice "las'sa-i ingrijeasca ala, ca lui i-au dat, mie nu mi-au dat nimic".

Ca sa incerc sa fac o legatura intre aceste raporturi parinti - copii si sot- sotie, nu pot spune altceva decat ca uneori sotul/ sotia este cel care "pune paie pe foc" in asemenea situatii, el/ea zicand ca "iti deschide ochii", revelandu-ti aspecte de genul ; "uite, lu'frate-tu /sor-ta i-au dat, i-au facut, i-au dres, tie nu ti-au dat nimic, sau ti-au dat mai putin; sa-i ingrijeasca ala/aia cand or avea nevoie"; mai rau presupun ca ar fii cand afirmatiile s-ar completa cu "uite ai mei ne-au dat mai mult, ai mei fac, ai mei dreg"; de parca relatia dintre sot si sotie n-ar fii si asa destul de complicata, fara sa mai aducem si contributia "parentala". Cu "ajutorul " ei , nu facem decat sa mostenim, sa perpetuam pacatele parintilor nostrii, si sa le ducem mai departe, din generatie in generatie, pana cand la un moment dat se va ivi un dezastru; ale carui semne se prefigureaza dar le ignoram (comportari patologice ale unuia din soti sau copii, consum de alcool, stari depresive, copii recalcitranti, etc).