[Decebal]

Aici este în fapt diferenţa de percepţie şi de înţelegere până la urmă între Ortodoxie şi diversele forme de protestantism. Ortodoxia, cea adevărată, nu cea traficată de tot felul de vânzători şi comercianţi de har, are un asemenea grad de iniţiere dumnezeiască în tainele lucrurilor că vede Lumina Dumnezeiască a Transcendenţei divine în lăuntrul unui fenomen ca revelaţia lui Iisus Hristos! Aici este marea taină a Creştinismului Ortodox şi marea diferenţă în comparaţie cu alte "confesiuni creştine". Hristos nu este doar un legislator, de origine divină şi cu mesaj divin, nu este doar un Dumnezeu care a adus adevărata dreptate ce se primeşte prin har şi prin credinţă, nu este doar ascuns sub sacramente şi păstrat doar credinţei, ci este Lumină dumnezeiască şi îndumnezeitoare, "experimentabilă" la modul cel mai "simţit" cu putinţă. În virtutea acestei taine fundamentale a Ortodoxiei ea s-a recunoscut şi s-a definit mereu ca Ortodoxie, deci cu conştiinţa clară a ceea ce spune şi face. Dacă protestantismul propovăduieşte îndreptarea prin har şi prin credinţă, de fapt mai mult prin credinţă decât prin har, Ortodoxia propovăduieşte, pe lângă cele de mai sus, îndreptarea reală, ontologică bazată pe această Lumină, pe această Transcendenţă care coboară şi pătrunde în mod ontologic, deplin fiinţa umană şi dăruindu-i dreptatea efectivă, aceea de la Cruce şi de la Înviere, dar trăită, experimentată, pătrunzând la modul cel mai conştient, în anumite cazuri, fiinţa umană şi transformându-o. Nu este doar credinţă, nu este doar o îndreptare mai mult sau mai puţin declarativă, nu este doar sacrament, ci este Mister, Gnoză şi Îndumnezeire, Metanoie şi Transfigurare reale, Lumină Divină "pipăită" şi "încorporată" la modul cel mai concret!!

Cuvintele sfântului apostol Ioan "Ceea ce era de la'nceput, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noştri am văzut, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieţii – şi viaţa s'a arătat, şi noi am văzut-o şi mărturisim, şi vă vestim viaţa de veci care la Tatăl era şi care nouă ni s'a arătat –, ceea ce am văzut şi ceea ce am auzit, aceea vă vestim şi vouă, pentru ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi; iar părtăşia noastră, din parte-ne, este cu Tatăl şi cu Fiul Său Iisus Hristos. (I Ioan 1, 1-3) nu sunt deci nişte simple cuvinte, ele, ca şi altele, vin în urma unor experienţe spirituale la care, este drept, mai puţini au avut acces. Şi nu este vorba, la sf Ioan, doar despre cunoaşterea lui Hristos aşa cum l-au cunoscut şi ceilalţi cât a fost cu ei; este mult mai mult, iar Ortodoxia este cea care a păstrat Tradiţia autentică pentru descifrarea unor astfel de fragmente ioaneice. Poate nu întâmplător spunea Serghei Bulgakov că biserica apuseană (catolică) este biserica lui Petru, iar biserica răsăriteană este biserica lui Ioan. Nu iau această zicere la modul absolut, dar pentru cine cunoaşte Ortodoxia din lăuntrul ei şi mai şi intră în contact cu formele apusene ale creştinismului, intuieşte şi ştie că este o bună doză de adevăr în cele spuse de Bulgakov.