Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
de fapt, crezi ce vrei, e alegerea ta, dar macar nu mai sminti si pe altii. Nu stiu de ce tii mortis sa inveti pe altii credintele tale. cand vor venii preotii sa ne spuna ca nu mai este necesara spovedania pentru pacatele care nu sunt mari, atunci vom face asa, ascultand.
|
Preoții aceia au rupt tăcerea, citînd din bogatele mărturii ale Sfîntei Tradiții referitoare la obligativitatea foarte desei Împărtășiri și la imposibilitatea ca în practică raportul Spovedanie:Împărtășanie să fie 1:1.
Eu nu cred ce vreau, ci am baze puternice în scrierile Ortodoxiei. Citînd o întreagă pleiadă de Sfinți ortodocși ale căror cuvinte nu lasă loc de îndoială, am demonstrat că există o multitudine de metode pe care Dumnezeu ni le-a lăsat la dispoziție ca arme împotriva celui rău și imediat folositoare și curățitoare sufletului, eu smintesc făcînd asta?
Mărturisesc că am avut dubii dacă să mă împărtășesc sau nu duminică fără spovedanie. Am stat și m-am gîndit și am recitit din materialele adunate pînă acum și apoi mi-am făcut o introspecție, dacă să îndrăznesc sau să stau departe de Potir. Au fost cîteva ispite mai dificile de la ultima împărtășanie primită cu o săptămînă înainte și totuși mi s-a părut că am rezistat cu un oarecare succes împotriva păcatului. Altădată poate că aș fi căzut imediat, nu știu sigur. Dar ce spune Apostolul?
”Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar.”
Dacă într-adevăr conștiința îți spune că ai rămas pe linia de plutire, atunci poți să îndrăznești. Dacă nu, fuga la spovedit! Doar asta și spune Pavel mai sus, nu zice să-l cauți neapărat pe preot să-i mărturisești toate păcatele și păcățelele înainte de a mînca din Pîine și a bea din Potir.
Evident că sînt oameni cu conștiința coruptă, dar aceia nu se pot numi creștini. Noi nu facem parte din clasa lor, ci sîntem credincioși care practicăm cît mai activ o viață în Biserică și înspre Hristos. Dar fără El ”nu putem face nimic” - asta e problema! Refuzîndu-L, Îi refuzăm ajutorul. Noi sîntem slăbănogii și paraliticii și bolnavii cu sufletul și cu toate acestea respingem atît Doctorul, cît și medicamentul care este Pîine Vieții.
De ce? Pentru că de-a lungul timpului preoții au căzut încet-încet în plasa celui viclean și au acceptat înșelarea de a practica Împărtășirea din ce în ce mai rar pînă ce s-a ajuns la starea pe care o cunoaștem. Și cînd vine cîte un teolog sau preot sau credincios care trage semnalul de alarmă, restul îi acuză de ieșire din ”normalitate” și de sminteală. Păi este asta o stare de normalitate, să se săvîrșească Liturghii săptămînal și chiar mai des și atunci doar preotul și vreo cîțiva prunci să se împărtășească? A ajuns invitația apropierii să fie o simplă formulă rituală pentru majoritatea dintre creștini, după care Îl mințim în față pe Hristos cînd mulțumim că ”...ne-ai împărtășit cu Sfintele...”. Cine s-a împărtășit?! Citeam undeva că un preot ortodox a oprit această cîntare poruncind să fie sărită deoarece nimeni dintre credincioși nu s-a cuminecat la Liturghia aceea.
Da, e păcat că s-a ajuns la starea asta de indiferență generală în Ortodoxie, dar cei mai vinovați sînt preoții care, în loc să încerce prin cateheză și predică să le amintească oamenilor lucrurile acestea de importanță vitală, nu o fac decît rar și în viteză, poate pe la posturile mari. Și ei vor da socoteală pentru asta, dar și noi vom plăti pentru ignoranță și neștiință.