[dobrin7m]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sa stiti ca Didahia,provenind cel mai probabil din zona Siriei occidentale,undeva intre 50 si 90/100 AD este o scriere dificila,in sensul ca surprinde un anumit moment istoric,care,cu privire la botez merge pe linia Evangheliei dupa Matei insa ulterior Parintii Bisericii nu au fost de acord cu botezul prin stropire sau turnare,deci avem o forma de tranzitei a evolutiei practicii botezului,corespondenta acelui moment.Tixerot a avansat ipoteza conform careia scrierea in cauza era un fel de mic catehism de buzunar al credinciosilor insa exista inca in ea influente iudaice,lucrurile nu erau inca limpezite,exista un fel de fond latent care inca circula.Nu stiu daca poate fi luata ca exemplu general dar cu siguranta reflecta practica unei comunitati locale si asta este sugestiv.Harnack,care a apreciat Didahia,afirma ca motivul scrierii unor astfel de lucrari este mai vechi decat motivul scrierii cartilor NT dar cred ca deja arunc discutia in detalii neesentiale.Eu personal sunt fascinat de ea intrucat este o dovada inca vie foarte apropiata de timpurile apostolice iar o analiza de detaliu a ei scoate la lumina aspecte extraordinare,este o mica comoara aceasta scriere dintr-o perioada a crestinismului entuziast,inca existau profeti si invatatori intineranti alaturi de apostoli.Ulterior lucrurile s-au sistematizat cu timpul dar eu sunt indragostit iremediabil de aceea perioada,pt spiritul,sinceritatea si idealismul ei.

E si normal ca Parintii bisericii sa nu fie de acord cu botezul prin turnare. Si in Didahia spune doar in caz ca nu este apa. Tinand cont de acele vremuri, poate deseori apa nu era chiar la indemana. Nu ca astazi ca o avem la discretie. Cu atat mai mult astazi nu se justifica botezul prin stropire sau turnare. Eu sunt de parere ca botezul se face prin intreita scufundare.

sa stiti ca Didahia este cel mai vechi izvor al legislatie bisericesti pe care noi ortodocsii o avem.