Citat:
În prealabil postat de Jamaica
De mutat sunt constienta si eu , acum depun tot efortul sa iau un concurs pentru un loc de munca ca sa fiu pe picioarele mele si putina distanta cred ca ar ajuta.
Nu sunt maritata si nu intentionez, m-am salbaticit destul de mult nu cred ca as putea sa ma mai adaptez. Nu mai suport sa stau nicaieri inconjurata de oameni , ma crispeaza si ma port ciudat.
Glykiss si eu am incercat sitematic sa ies din situatia mea sa comunic sa socializez fara reusite, ba din contra am iesit cu probleme GRAVE. Mama nu suporta sa pun mana pe ea daca o imbratisez e ca o stana de piatra se enerveaza si ma goneste-cand vine vorba de frate se schimba placa. Tata nu a schimbat 2 cuvinte cu mine toata viata, inafara de vreme si cine plimba cainele- In schimb cu fratele meu ii e foarte drag sa vorbeasca. Daca stau retrasa atunci nu provoc conflicte, nu mai sunt criticata si nu mai ies sifonata - valabil nu numai in familie ci si in societate.
Problema sigur e la mine altfel gaseam eu pe cineva care sa se "lipeasca" de mine, nu am pretentia ca sunt neinteleasa si toti ma persecuta. Din moment ce nu am gasit om in atatia ani si atatea scoli care sa ma placa , buba e la mine. Dar eu nu o pot percepe, si ma frustreaza .
Am duhovnic, cu care nu pot comunica, el ma tot intreaba ce am dar eu mereu il reped ... Sunt handicapata emotional
|
Avand in vedere ca ai crescut in aceasta atmosfera, nu e de mirare ca esti traumatizata si ca trauma iti afecteaza relatiile personale si pe alte planuri, problema se va rezolva in timp, dar dupa ce reusesti sa pleci de acasa.
Atat timp cat ramai in "focarul de infectie" nu are cum sa se schimbe prea multe.
Oricat de greu ti-ar fi la inceput, pleaca.