[adam000]

Jamaica, povestea ta suna parca ar fi copia la indigo a povestii unei persoane dragi mie. Iar raspunsul cel mai frumos si mai pertinent mi se pare ca ti l-a dat N.Priceputul. Un raspuns delicat si la obiect.

Intradevar, departarea de ai tai va mai diminua un pic problema in sensul ca nu va mai exista agresiunea. Insa trauma (problema ta nerezolvata din interiorul tau) cu care ramai dupa ce iesi din zona de conflict deschis (dupa ce te-ai departa de ai tai), cred ca exista mari sanse sa ramana cu tine si sa o cari cu tine peste tot (este bagajul tau) pina cand nu o rezolvi de-adevaratelea, pina cand nu vei scapa de bagajul toxic al traumei pe care il porti cu tine peste tot in suflet.
Iar rezolvarea, cu multa delicatete si truda din partea ta, necesita sa te vezi pe tine (si pe cei din jur) la valoarea si frumusetea la care te-a facut Dumnezeu! (la care ne-a intentionat Dumnezeu sa fim fara patimi) Iar asta cred ca se poate doar oglindindu-te in ceilalti, dar in oglinzi bune (oglinzi care oglindesc cu dragoste, nu oglinzi care oglindesc cu rele, uraciuni si cu neacceptare), ca oglindindu-te in frumusetea si dragostea altora din jur spre (despre tine), aceia sa te ajute sa iti vezi propria frumusete. Si prin crediinta si stradania de a te apropia de Dumnezeu sa intelegi si sa traiesti in dragostea Sa, o drgoste atat de mare incat sa ajungi sa intelegi ca esti iubita si acceptata de Cel mai mare Parinte.